Un experiment ghiduș

Ești un tip de treabă, cu cei șapte ani de-acasă la tine și te oferi voluntar pentru un experiment realizat într-un laborator de neurofiziologie. Cortexul tău vecin cu cortexul motor al degetului mic de la mâna stângă va fi stimulat electromagnetic. În primă fază vei simți la nivel transcedental că nu dai doi bani pe nimic și că, în mod miraculos,ai răspunsuri la toate. E o stare de bine și ai o încredere nesfârșită în tine dublată de nevoia de a face ceva deoarece ești plictisit. Experimentul e gata iar efectul lui mai durează cam 15 minute. Din nevoia de a face ceva intri in primul bar să-ți comanzi un coniac , deși e 10 dimineața. Vezi pe o masă ceva mărunțiș lăsat de un client și îl șterpelești scurt pentru a juca la păcănele, cu conștiința că ai investit strălucitor. E posibil să câștigi, vei reinvesti până la ultimul bănuț. Dacă nu câștigi vei uita instantaneu eșecul. Te gândești că ți-ar prinde un an sabatic și te uiți în jur după o companie agreabilă pentru vacanța ta. Apoi, gradual , odată cu scurgerea timpului, vei vedea că barul are camere de supraveghere: pui bacșișul înapoi pe masă. Regreți paharul de coniac deoarece ești tulbure și ai o grămadă de lucruri de făcut azi. Îți amintești că soția te-a rugat să o ajuți cu covoarele și pleci conștiincios spre casă.

Nu este chiar o ficțiune. Dacă am putea fi în mod real la butoanele panoului de comandă al creierului nostru am putea să ne eficientizăm emoțiile, atenția, tonusul psihic. Dar acest lucru nu e posibil și de aceea suntem atât de diferiți unii de alții .

 

Reclame