Vanitate

Se uita bătrânul la ea fără să își poată lua ochii. A știut din prima clipă cine e, deși nu o mai văzuse niciodată. Altfel își imaginase că arată. Acum o vedea șezând pe marginea patului, afișând un aer plictisit de femeie tânără și năzuroasă cu mulți curtezani, nici unul pe măsură. O privește cum își măsoară piciorușele micuțe și neliniștite, rumegând cine știe ce gânduri. Și-o imaginase bătrână și urâtă și îi era ciudă că o femeie atât de frumoasă îi privește corpul stafidit și îi vede petele maronii de pe tegumentul ca pergamentul. Copii și nepoți veneau să îl salute și să îl îmbărbăteze cu aer vesel și artificial, făcându-se că nu văd femeia neasemuit de frumoasă de pe marginea patului. Femeia arăta  semne de nerăbdare și îi dădea de înțeles că nu mai are timp de pierdut; doar avea atâta de lucru și aici e treabă ușoară,  că doar l-a lăsat să își trăiască traiul. Se minuna și ea cum se mai schimbase bătrânul de când îl văzuse ultima oară (atunci, cu accidentul de motocicletă). În alte părți nu își permite să lenevească pe marginea patului, ci trebuie să se lupte pentru victorie cu suflete și trupuri tinere și viguroase, agățate trainic de viață. Mai mereu câștigă, poate uneori are  câte o bătălie pierdută, dar niciodată nu pierde războiul. Femeia frumoasă e nerăbdătoare de-a binelea și îi face semn bătrânului că e timpul să își vadă pentru ultima oară nepoții și să-și treacă viața toată prin fața ochilor. Mai stă doar de două inspiruri anevoioase și apoi va pleca prin vecinătăți și va lăsa în urmă doar un corp dezgolit de suflet, jale, plânsete și inmormântări. Bătrânului îi iese greu aerul din plămânii neputincioși și odată cu aerul niște vorbe ruginite, pe care doar femeia nerăbdătoare le înțelege: „ce frumoasă ești!” Femeia se oprește nedumerită, vanitatea ei de cochetă simandicoasă e mulțumită, își retrage mâinile cu degete lungi de hoț de buzunare și de suflete de pe pieptul bătrânului, își aranjează puțin ținuta privindu-și reflexia în ochii înlăcrimați din jurul patului de suferință și simte deodată că poate fi generoasă . Bătrânul trage aer în piept , inima își găsește ritmul sinusal, simte că nu moare azi. Privește către femeia neasemuit de frumoasă care îi șoptește că i-a făcut plăcere întâlnirea și tocmai de aceea ar vrea să se întâlnească și altă dată. O vede ieșind pe ușă, îi e deja dor de ea, nu crede că a ajuns prea departe. Afară se  aud frâne cu scrâșnet de roți, țipete și claxoane. O pisică și-a găsit sfârșitul între roțile unei mașini.

8 comentarii la „Vanitate

    • Dacă nu mă înșel, era zeița ce proteja femeile.. Văd o legătură între femei și pisici ( au amândouă ceva languros și le place căldura), dar cred că femeile au totuși mai multe calități ( ce amintesc mai mult de un câine credincios). 😂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s