Pe drum

„Pe drum” este o carte pe care mi-am cumpărat-o într-o vară, la Vama Veche, să îmi omor timpul pe șezlong. Mi-a plăcut de la prima citire, cu soarele în cap, între găletușe, lopețele și grebluțe de nisip. A urmat și a doua citire, mult mai așezată, dar de fiecare dată lectura a lăsat urme în mine, urme și poftă de hoinăreală. Ai putea spune că este o carte despre vagabondajul autentic, sau despre viața la nivel senzorial, sau despre comuniunea cu natura, sau despre sex, jazz, alcool și droguri. Mie îmi face poftă de hoinăreală, asemeni tânărului Dean, în mașina lui răpciugoasă, fără țintă și fără viitor. De la prima lectură mi s-a insinuat în cap ideea că într-o zi voi avea curajul să mă urc în mașină și să plec încotro oi vedea cu ochii, voi înnopta unde m-o inspira locul, voi mânca minimal și fără pretenții, voi fi doar eu cu mine. M-am gândit de atâtea ori la drumul meu încât că aproape am amintiri despre asta și pot să îți povestesc deja ce mult îmi va fi plăcut. Mi s-a reactivat gândul de hoinăreală din cauza zăpezii și a frigului. Dean, personajul lui Jack Kerouac, e prins de vifor prin munți, are geamul și ștergătoarele stricate, și de aceea își scoate capul înfofolit pe geam pentru a vedea drumul. Eu, întocmai ca Dean, într-o dimineață foarte geroasă, am tras de portieră, am tras pumni, m-am opintit în bocanci, în zadar- mașina nu a cedat. Am avut noroc cu portiera pasagerului din dreapta, în care m-am opintit, am tras pumni, m-am rugat și de alții să încerce, dar s-a deschis, lăsând franjuri de cauciuc să fâlfâie la deschidere ( niște garnituri de pe la portieră). Ștergătorul nu a rezistat nici el prea bine, îmi lăsa zeci de dungi umede, obligându-mă să mă cocoșez pentru a vedea printr-o ferestruică mică și joasă, de o claritate impecabilă. Alternativa- să scot capul pe geam, asemeni lui Dean, ceea ce am și făcut în momente de criză. Tot drumul mi-am bodogănit, cu dragoste, bătrâna mașină și…mi-a venit pofta de hoinăreală, prin vară și soare, fără țintă și fără viitor. În mod cert, primul pas e făcut: am mașina potrivită.

9 comentarii la „Pe drum

  1. Ha, ha! Au mai pățit-o și alții, cu ușile înghețate, geamurile bocnă și ștergătoarele bine înghețate pe parbriz. Înăuntrul mașinii totul a aburit în 3 minute, de parcă respira un elefant în călduri! Iar după plecare, „dansul” mașinii, pe porțiunile cu gheață… o încântare! 😀

    Îți doresc să te bucuri de o plimbare așa cum visezi, dar… vara! Iarna e cu prea multe „surprize”!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s