Unui băiat care vrea să fie altcineva

Mi se rupe inima când îl văd, strângându-se în sine la orice adiere neprielnică. Ca o mimoză deghizată în flăcău. E obosit de tumultul întrebărilor fără răspuns, care vin fără ca el să le cheme, chinuindu-i veghe și somn. Se întreabă care e rostul lui în lumea largă și efemeră și îi e frică de scurtimea vieții, deși are vârsta nemuririi și a imposibilului bătrâneții. Anonimatul îi pare un stigmat și își dorește cu orice preț celebritate: un premiu Nobel, Hollywood, să dea numele unui domeniu nou. Nu am curaj să îi spun că anonimatul poate fi confortabil și că celebritatea are un preț. Nu am curaj să îi spun că își consumă energiile în teorii fără finalitate practică. Nu am curaj să îi spun că își dorește imposibilul: își dorește să fie altcineva. Nu am curaj nici să îi spun că se va istovi înainte de vreme, încercând să fie altul. Nu pot decât să îi spun că Dumnezeu își exersează perfecțiunea lăsând să apară pe lume oameni ca el, receptaculi de griji și emoții universale. Îmi primește confuz vorbele pe care vrea să le creadă  și rămâne liniștit un timp prea scurt, până ce un nou gând îngrijorător pune stăpânire pe el: ” și totuși, de ce m-am născut? doar pentru a muri?”  Mi se rupe inima pentru mimoza deghizată în flăcău supraumanist și nu știu cum să îi spun că sunt onorată că l-am cunoscut, că îl iubesc și că lumea e mai frumoasă pentru că el există. Aștept cu sufletul greu să câștige un premiu Nobel sau să numească un domeniu nemaiauzit cu numele său. Sau și mai bine, aștept ca o dragoste nebunească să îi risipească anxietățile bătrânești și să-l repună în drepturile vârstei de 17 ani.

25 de comentarii la „Unui băiat care vrea să fie altcineva

  1. Si mie îmi place baiatul asta, si cred ca-si va atinge scopul, deoarece pare determinat si motivat de sentimente de iubire pentru Tatal sau, iubire în fata careia nimeni si nimic nu poate sa se opuna si nici o putere din lume nu-i poate rezista, si nu cred ca va dori vreoadata vreo recompensa omeneasca, sub orice forma ar fi aceasta, ci singura lui dorinta ar fi (zic eu) ca lumea sa-L cunoasca pe Hristosul, mort în trup si înviat în Duh, pentru ca prin moartea si învierea Lui, omenirea sa înteleaga IUBIREA ABSOLUTA a TATALUI CREATOR, dincolo de prejudecati, Legi ,ceremonii,traditii si obiceiuri obscure, menite sa blocheze planul de salvare al omenirii de la asuprirea milenara a înselaciunii si ipocriziei ce si-a întins tentaculele peste întreaga suprafata a Terrei (fostul Paradis, si actualul Iad) în care omul este prpriul sclav si rob al inconstientei si obscuritatii în care sistemele raului l-au înlantuit, exploatându-i inteligenta si forta fizica fara mila si empatie, într-ul mod injust si egoist fara precedent în istoria existentei omului rational-sentimental sub Soare…
    Scuze pentru comentariul logoreic,! Am scris cum am gândit, în graba,poate am gresit … 🙂
    O saptamâna luminata si binecuvântata de Dumnezeu, draga adolescentarebela !

    Apreciază

  2. Asa s-a format comunismul original initial în urma cu doua milenii , în jurul lui Hristos, însa nu a fost agreat de conducatorii religiosi si politici ai vremii, fiind urmariti si exterminati, scapând doar putini urmariti, si persecutati pretutindeni de cei ce doreau sa stapâneasca pamântul, apoi „omul faradelegii” excluzându-L pe Hristos si credinta în Dumnezeu din ecuatie, au încercat din nou sa-l instaureze însa au esuat lamentabil, azi se încearca iar o forma si mai perversa al acestei forme de minciuna, înselaciune si control al maselor cu ajutorul tehnologiei informatice, cibernetice si bioingineriei genetice, însa va fi cel mai mare esec si colaps al stiintei omului fara Dumnezeu, de la existenta lui pe Terra pâna azi. 🙂
    Dar nu mai este mult pâna vor aduce ‘zeii’ focul din Ierusalim, si atunci vor lua toti crestinii lumina falsa artificiala si se vor lumina si linistiti mintile înca un an…

    Apreciază

  3. Problema e ca omenirea a deviat mult de la valorile originale, naturale, iar societatea este condusa si dominata de (dez)informatica virtuala, atât de nociva pentru generatia acestui mileniu. Desigur, mai sunt si exceptii însa acestea sunt atât de rare si izolate încât doar un miracol le poate proteja de acest virus planetar fara precedent.

    Apreciază

  4. Stiu ca o sa para stupid si prostesc, dar mi-as dori sincer ca baiatul meu sa arate exact la fel.
    Prefer oricand un baiat care sa fi etichetat ca mimoza, pentru tot ceea ce spui tu, decat un „barbat” asa cum este perceput in situatia actuala.
    Nu stiu daca este bine sau rau, dar eu asta simt.
    Mi-as dori un copil care sa viseze la cai verzi pe pereti, indiferent de varsta si nu unul care sa stea ancorat in realitatea plina de facturi, rutina si „maturitate”
    Daca societatea asta este pe un drum al autodistrugerii este si datorita faptului ca oamenii se iau prea in serios. Visatorii (sa nu uitam ca progresul a venit intotdeauna de la visatori) sunt priviti straniu.
    Incerc sa mi-l imagine pe Da Vinci la 17 ani. Probabil cei dinjurul lui l-ar fi considerat tot o mimoza.
    Spui ca-si doreste imposibilul. Cred ca este cel mai minunat copil din lume.

    Apreciat de 2 persoane

      • Ca parinte, ai prefera un copil care sa nu iasa din turma, care sa nu aiva framantari existentiale, un copil interesat doar de a fi ca toti ceilalti? Preocupat de marca telefonului, de adidasi din picioare…si cam atat? Eu cred ca pustiul acela este un pusti ok. Totusi nu reusesc sa inteleg, poate imi explici tu, de unde perceptia aceasta ca un barbat trebuie sa fie ca o stanca? Au trecut mii de ani de cand barbatii traiau doar pentru a lupta in razboaie, pentru a se lupta..si cam atat? Uite, Eminescu, era o mimoza?

        Apreciat de 1 persoană

      • Eminescu nu era o stanca. Spune-mi daca era fericit. Eu sunt mamă și îmi doresc un copil fericit. Din păcate face parte din categoria de copii care își pun prea multe întrebări. Poate ca e utilă social, dar-ca părinte, mi-aș fi dorit pentru fiica mea să problematizeze puțin și să se bucure de copilărie. Aleg dintre opțiuni fericirea, orice ar însemna ea.

        Apreciat de 1 persoană

      • Da, cred cu tarie ca Eminescu era fericit. Bine, depinde cum percem fiecare fericirea. Fireste ca vei spune ca nu a avut o familie, nu a fost ” in randul lumii”. Poate. Dar cred ca in iubirea lui pentru litere, pentru Veronica (asa cum a fost ea) a fost de un milion de ori mai fericit decat daca ar fi avut o viata „normala” . Vezi, cei mai multi dintre noi au niste clisee. Despre viata, despre fericire. Pana la o varsta trebuie sa te casatoresti, trebuie sa ai un numar de copii, sa ai stabilitate, etc. Sunt oameni ce nu cred in aceste clisee. Oameni ce cred ca viata este o coala alba pe care o scrii singur fara sa copiezi de la altii. Nu cum au scris altii inaintea ta, nici de langa tine. Da, cred ca Eminescu a fost un tip fericit.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s