Terapie intensivă. Dincolo…

Era un deznodământ anunțat. Se degrada cu fiecare clipă care trecea și nimeni nu s-a mirat când femeia a murit. A murit, dar în spital nu e ușor să mori, pentru că ne-am apucat de niște manevre de resuscitare, conform protocolului. Deși nimeni ne se aștepta, la a doua încercare de defibrilare, inima femeii a luat-o pe cont propriu și a început să bată. În mod miraculos, femeia a supraviețuit, a câștigat bătălii mici în fiecare zi pentru ca în final să câștige și războiul: într-un timp destul de lung de îngrijiri deosebite, femeia era pregătită de externare. Tot miraculos era și că rămăsese fără sechele neurologice, deși fusese în moarte clinică peste 20 de minute. Am fost curioși cu toții dacă femeia avea vești de dincolo de hotare. Voiam să știm dacă și-a văzut corpul de undeva de deasupra noastră, dacă a călătorit printr-un tunel de lumină sau dacă a întâlnit entități. Femeia, cu frica lui Dumnezeu, ne-a povestit în repetate rânduri despre experiența ei. Dincolo de viață, ne spunea ea, este nimicul, de o puritate copleșitoare, fără amintiri și senzații, fără culoare și fără formă. Iar când viața a început să o cuprindă a simțit doar durere: eram noi, producând dureri într-un corp plin de tuburi, catetere și sonde. Își amintește totuși că, într-un mod dincolo de conștiență, a ales între nimicul acela absolut și liniștit și durere. A preferat durerea. Căci, ne spunea ea, viața înseamnă durere, iar moartea-lipsa ei.

Hipoxia cerebrală a produs totuși o schimbare în personalitatea femeii: deși nu i-a plăcut niciodată să gătească, s-a trezit că are poftă să facă prăjituri, de care ne bucurăm uneori și noi, când trece să ne mai vadă. În restul timpului femeia bate drumul bisericilor, să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru darurile sale. Femeia a văzut nimicul de dincolo, dar liniștea aceea imponderabilă și fără durere nu poate fi decât o fărâmă de Dumnezeu. Nimicul e doar al omului muritor, ce nu poate încă zări dincolo de el.

8 comentarii la „Terapie intensivă. Dincolo…

  1. Pai, Dumnezeu a facut si face totul din nimic, si tot EL hotaraste când din totul va face nimic…
    „Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui, cu care se trudesye sub soare ? Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decât necaz, nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Nu este alta fericire pentru om decât sa manânce si sa bea, si sa-si înveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui. Dar am vazut ca si aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. Cine, în adevar, poate sa manânce si sa se bucure fara EL ?” – Eclesiastul 2 –

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s