Urban

Nu mă puteți convinge că ceea ce am văzut cu ochii mei nu e adevărat. L-am văzut, studiat, cercetat, cu mijloacele rudimentare ale observației directe: orașul perfect, populat de ființe perfecte. Orașul e vizibil de la distanță, înconjurat de zone verzi, umbroase și binefăcătoare. Se întinde pe o suprafață apreciabilă și are o infrastructură la care nu îmi permit decât să visez. Autostrada dreaptă taie toate formele de relief făcând legătura cu zone la fel de prospere. Traficul este foarte mare aici, dar nu am văzut accidente și nici blocaje pentru că toată lumea respectă regulile de circulație. Orașul alocă resurse mari pentru viitorul urbei: cei mici sunt instruiți încă din creșe, diferențiat, în funcție de abilitățile și potențialul lor. Personalul care se ocupă de orientarea școlară și profesională a micuților este bun cunoscător al psihologiei și de o abnegație rar întâlnită: este cunoscut faptul că bunul mers al societății depinde de educația precoce și perpetuă a tinerei generații. În acest timp, adulții, workoholici prin definiție, muncesc până le ies ochii din cap, dintr-o convingere stranie conform căreia, dacă urbei îi merge bine vor fi și ei, fiii urbei, fericiți. Protocoalele de lucru sunt respectate până la sânge, supravegheate atent de mai-marii urbei, recunoscuți prin statura impozantă și privirea atentă asupra modului de desfășurare a lucrului. Sunt niște șefi responsabili care nu se sfiesc să pună umărul la greu, oferind ajutor atunci când vreun lucrător se împotmolește. Acest lucru se mai întâmplă, dat fiind că fiecare adult bun de muncă își dorește să îndeplinească multe sarcini de serviciu. Mai-marii politici sunt puțin vizibili, semn că au de lucru la îmbunătățirea calității vieții în urbe. Scandaluri nu există și din această cauză nu e cunoscut conceptul de presă și cancan. Informația circulă ierarhic și pe orizontală foarte eficient, pe canale prestabilite, fără a fi distorsionată de televiziuni și rețele virtuale. Furtul și hoția nu sunt pedepsite pentru că nu există nici măcar un caz în istoria urbei. Furtul și hoția nu s-au inventat încă. ” Totul pentru oraș și viitorul său” pare a fi deviza urbei și toți locuitorii se întrec să demonstreze că își merită locul în societate.

Studiile arată că furnicile au un comportament social foarte dezvoltat, roluri bine definite, societăți complexe. Sau cred că o să plouă, iar mușuroiul din curtea blocului meu este foarte activ, lăsându-mă să observ cum mica urbe se organizează admirabil în vederea unui viitor bun. Sunt cam rușinată: urbea mea nu poate!

 

12 comentarii la „Urban

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s