Valiza cu bani

V-oți fi întrebat vreodată ce ați face dacă ați găsi, pe o alee pustie bunăoară, o valiză plină cu bani. Cu o sută de mii de euro sau câți vreți voi. Pentru mine, o sută de mii de euro ar fi conținutul perfect pentru o valiză plină cu bani, răsărită în drumul meu, pe o alee neumblată. Să zicem că am găsit-o. Primul meu gând ar fi, evident, să alerg cu valiza la poliție, să o predau conform legii. Chiar așa? Gândul al doilea m-ar proiecta puțin în viitorul apropiat, când valiza cu bani ar fi deja predată poliției, și mă văd cu ochii minții cum regret gestul meu civic. Cum nu-mi plac regretele, aș revizui primul gând și mi-aș lua rapid, să nu mă vadă nimeni, valiza acasă. Aș număra banii, poate puțin nemulțumită de numărul lor, mi-aș cumpăra imaginativ o grămadă de lucruri de care am nevoie, și îmi pare incredibil cum se pot cheltui banii de ușor. Ba încă nici nu îmi ajung. Mă liniștesc puțin și mă gândesc la proveniența lor: poate vreun amărât și-a vândut apartamentul, și, zăpăcit de emoție, și-a rătăcit banii. Gândul mă emoționează și mă enervează în același timp pentru că îmi sapă la temelia planurilor noi făcute. Îl alung repede; nu sunt cu nimic vinovată pentru că altul este căscat. Dar cine și-ar pierde banii din vânzarea unui apartament? Aproape nimeni. Înseamnă atunci că valiza cu bani a fost pierdută de vreun mafiot, traficant, proxenet. În cazul ăsta, căutările ar fi mai minuțioase decât ale poliției și au deznodământ incert. Chiar dacă traficantul sau proxenetul nu mă găsește, ideea că mă caută și, posibil, se strâng ițele în jurul meu, îmi ridică părul de pe ceafă. Atunci care e folosul unei valize cu bani, dacă nu mă pot bucura de ea cum se cuvine? Și uite…simt deja și vinovăția păcatului conștient, și parcă mă necăjește gastrita, ca de fiecare dată când stresul depășește limitele acceptate de corpul meu.

Am mare noroc! Am mare noroc că nu am găsit niciodată o valiză cu bani.

 

 

17 comentarii la „Valiza cu bani

  1. Eu aș suna de pe mobil la poliție să vină să-și ia murdăria de acolo! Ar fi fain dacă ar fi loc de o recompensă. Măcar de o înghețată. Deși aș fi contrariată dacă ar fi numa atât.
    Ce bine că nu am găsit o geantă cu bani pe drum. Numa stres.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Și eu mă ofer să te scap de mustrări de conștiință. 🙂 Cred că Ioansperling are soartă prea grea să ducă singur povara atâtor conștiințe grele, în plus, derutăm mai bine mafioții. Așa că mă ofer (jur că din pură bunătate :D).

    Apreciat de 2 persoane

  3. Pe mine m-ar neliniști mai ales faptul că banii nu ajung la ,,proprietarul” lor. M-aș simți jefuită.
    În copilărie am găsit dimineața, în drum spre școală , un portofel rustic, plin cu bancnote și ajunsă la școală am bătut la usa sălii profesorale și nu cunoșteam persoana care mi-a deschis ușa, dar i-am predat obiectul găsit .Eram în clasa a V-a și taică-meu nu a lăsat lucrurile așa. S-a interesat la școală de soarta banilor; nimeni nu știa nimic. Așa că a anunțat miliția și tot nu s-a aflat nimic.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s