Ceasuri și cărți

Bărbată-miu își uitase acasă niște hârtii și a trecut , cinci minute, să și le ia. Nu a venit singur, ci însoțit de un domn cu care avea ceva treburi de rezolvat. M-am necăjit puțin că nu m-a anunțat pentru că domnul cu pricina arăta impecabil, ca scos din cutie, făcându-mă să mă întreb cum de se poate mișca atât de dezinvolt și fără să transpire în costumul închis, ce îi venea turnat. M-am trezit gândindu-mă că puteam fi îmbrăcată în altceva decât un șort și maieu, poate și un ruj pe buze ar fi fost binevenit. Unde mai pui că domnul avea manierele cu el, hârșâit prin societățile de tot felul și învățat să poarte un dialog de salon. Aproape că mă fâstâcisem din cauza afurisitului de șort portocaliu și a lipsei rujului când domnul, rotindu-și ochii prin casă, m-a întrebat ce fac cu atâtea cărți. Păi, ce să fac, le citesc. Păi, de ce, zice el, la ce îți folosește să citești, că el nu are nici o carte în casă. Am căutat răspunsul potrivit și nu l-am găsit, astfel încât am rămas privindu- ne în ochi, el cu siguranța omului care știe cum merg treburile, eu cu o curiozitate cu nuanțe de dispreț pe care nu știu să o disimulez. Mai bine, zice domnul, de banii ăștia pe care i-ai dat pe cărți îți luai un ceas ca lumea, așa, ca ăsta. Și și-a ridicat puțin manșeta să pot vedea minunăția de ceas de la încheietura mâinii. Păi, la ce îmi folosește, e rândul meu să întreb, că doar am ceasuri peste tot unde întorc capul. Nu mi-a răspuns ci doar m-a privit în ochi, cu o curiozitate cu nuanțe de dispreț, pe care nu știa să o disimuleze. Bărbată-miu a apărut cu hârtiile pe care și le uitase, găsind în mijlocul sufrageriei două entități diferite ce încercau precaut să stabilească un canal de comunicare: se pare că entitățile pot trăi în liniște sub același cer, cu condiția de a-și respecta arealul de supraviețuire.

 

Reclame

29 de gânduri despre &8222;Ceasuri și cărți&8221;

  1. Din pacate sunt mai mult decat doua entitati.
    Tare ma tem ca sunt doua universuri diferite.
    Cei care se intreaba de ce ai irosi timpul sa citesti o carte, cand ai putea face ceva „mai practic” si universul celor care nu inteleg cum ai putea trai fara repere, superficial.
    Acum nu stiu care are dreptate. Na, universuri diferite, dar recunosc deschis ca nu ma prind deloc costumele scumpe.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Fiecare are prioritatile lui. Gasim toti un loc sub cer, cat timp nu vrem sa le impunem celorlalti. Mi se pare interesanta fastaceala legata de tinuta: mi se intampla si mie adesea. Apoi ma gandeam cum ar fi fost in situatia opusa. De exemplu, daca ai fi mers pe neasteptate acasa la acel domn si l-ai fi gasit in pijamale, lustruindu-si colectia de ceasuri. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  3. Cred că nici nu e indicat să se încerce o înţelegere. Nici el nu va putea vreodată să prindă esenţa, va continua să creadă că-s bani aruncaţi şi timp pierdut, nici noi (na, eu sunt genul fără ceas şi cu cărţi în casă) să le înţelegem lor universul. E bine că putem trăi fără să ne deranjăm.

    Apreciat de 3 persoane

  4. Paradoxale aceste… „entitati” ! Îmi imaginez cele cca. 7 mld. care coexista pe Terra, fiecare cu particularitatile ei, poate niciodata, sau extrem de rar, constituindu-se într-o pereche de aripi capabile sa zboare dincolo de aceasta dimensiune spatio-temporala a relativitatii incerte si imprevizibila .
    Mi-a placut enorm stilul „domnului” !
    O seara faina, draga Rebela !

    Apreciat de 1 persoană

  5. Am avut și eu genul acesta de discuție. Din păcate aceste „entități” care nu prea înțeleg ce e cu cartea și își culeg cultura de pe pagina de fb este în creștere. Mesajele motivaționale hrănesc setea de cultură și conștiința că au făcut ceva pentru ei. Librăriile sunt mai puține, lumea cumpără obiectul numit carte tot mai puțin. Este o realitate.
    Cât despre ceas, amuzant să descopăr că e cineva care gândește ca mine. Nu pricep rostul ceasurilor nici eu, când de la aragaz, telefon, mașină, pereții magazinelor, toate îmi arată cât e ceasul.

    Apreciat de 2 persoane

    • Sunt oameni cu adevărat inculți care au totuși o inteligență ieșită din comun. Mă întreb cum ar fi arătat ei dacă aveau șansa să fie și frumos instruiți. Pentru mine, orice incult isteț este o pierdere pentru umanitate.

      Apreciat de 2 persoane

      • De acord cu tine, dar în general aceștia respectă cartea. Viața și condițiile grele nu le-au permis să studieze. Sunt și șmecheri de profesie care învârt și te învârt având o iuțime a minții diabolice. Dar asta nu e inteligență.

        Apreciat de 2 persoane

      • Ba inteligență e: inteligență socială, inteligență practică. Mie, de exemplu, asta din urmă îmi lipsește cu desăvârșire, dar mă descurcă foarte ușor o vecină care nu cred că a terminat liceul: e foarte ancorată în concret (lipsindu-i cu desăvârșire capacitatea de abstractizare), dar nu există problemă practică să nu-i vadă soluția.M-am gândit mereu că în caz de situație critică a omenirii, ea va supraviețui, eu-nu.

        Apreciat de 2 persoane

      • Eu mai degrabă aș numi-o șmecherie. Nu tot românul de o anumită factură se vrea șmecher?
        A fi șmecher o fi la un anumit nivel tradus în a fi inteligent.
        Cu siguranță că ea va supraviețui, pentru că e ancorată bine în realitatea aceea în care unu și cu unu dau invariabil doi.

        Apreciat de 2 persoane

  6. Va recomand sa cititi Sapiens. O istorie a evolutiei si veti intelege cum e cu speciile… umane. Traim alaturi de oameni de care ne despart ani-lumina… si totusi traim. De ani de zile incerc sa nu am nici un complex, nici de superioritate nici de inferioritate fata de aceste “ entitati”. Fara ei nu ne-am mai vonstientiza valoarea. Ei sunt necesari asa cum Frumosul are nevoie de Urat pentru a se evidentia. Parafrazandu-l pe Uitatul Labis, “ mananc si plang, mananc”. Inchei cu un citat: ( aproximativ) un ceas elvetian arata aceeasi ora ca un ceas cu cuc.”

    Apreciat de 2 persoane

    • Lucrurile, acțiunile noastre au valoarea pe care noi le-o dăm, valoare recunoscută în virtutea unui bagaj de valori colective și de ceilalți. Mi-e ciudă că valorile mele și a altora ca mine tind să se dilueze. Pe undeva mă face să simt că timpul meu a trecut. Mulțumesc pentru recomandare, cred că am văzut cartea în raft la Cărturești, dar nu m-am uitat pe ea. Dar…mă voi uita, recomandarea mi-a făcur-o deja interesantă.

      Apreciat de 2 persoane

  7. Cartea aceea Sapiens de Yuval Noah Harari s-a vandut extrem de bine la ultimele Targuri de carte de la noi. O citesc cu atentie, iau notite, e fascinanta prin modul cum reinterpreteaza informatii stiute dar introduce si o viziune personala.

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile nu sunt permise.