Șpăgi, atenții, recompense și natura umană

Articolul precedent, scris într-o doară și dintr-o suflare, nu a știut că va stârni atâta rumoare în secțiunea de comentarii. Poate că niciodată nu au fost atâtea pasiuni și emoții în comentariile voastre care să îmi provoace stări  din cele mai diverse, cum ar fi frustrare, rușine, revoltă, solidaritate, recunoștință. Rândurile de azi, cu riscul de a mă face irevocabil antipatică, se cer scrise dintr-o perspectivă mai serioasă, care reflectă clar și sincer părerea mea cea mai intimă.

Mă gândesc adesea, din perspectiva omului prea puțin bisericos, cu o credință neconvențională în Dumnezeu, că pustnicului care trăiește cu lunile într-o peșteră nu îi e greu să fie aproape sfânt. Are timp să se gândească, să se roage, nu e perturbat de semeni, nu are cu ce să se îngrașe, nu are din ce să se îmbete, nu are la ce trup de femeie să poftească. Altfel spus, ispitele se țin departe de pustnic, iar viața lui e de sfânt. Acum, de dragul speculației, putem să ne întrebăm dacă pustnicul cu pricina ar avea aceeași evoluție între oameni, într-o citadelă plină de oportunități, cu alegeri de făcut și comparații pe care nu le poate evita. Cu credința în suflet, putem crede că sfântul e sfânt în peștera lui și în citadelă, în egală măsură, pentru că noi, oamenii obișnuiți, iubim miracolele. Dacă nu iubești miracolele și ești un cunoscător bun al naturii umane (cum ar fi cazul meu, cu activitate lungă de consiliere psihologică, studii de specialitate și patalamale care să confirme acest lucru) te vei întreba de ce nu ai auzit de nici un sfânt cazat nu într-o peșteră, ci la hotel Hilton (random). Acest lucru este puțin probabil pentru că omul nu își poate nega natura umană, ce implică instincte de conservare, trebuințe bazale și trebuințe derivate din progresul societății, lăcomie, dorința de ascensiune, dorința de a fi deasupra altora, nevoia de a-și crea o imagine de sine bună etc. Aceste lucruri există în fiecare dintre noi, în proporții diferite, iar dacă ai impulsul de a te dezice declarativ de ele, poți adăuga pe listă și infatuarea, ce te poate împiedica să îți recunoști onest natura. Ești norocos dacă viața te-a ferit de ispite și nu te-a pus în situația de a face alegeri care să scoată la iveală natura umană în toată splendoarea ei. Nu te grăbi să spui că nu ești coruptibil pentru că, repet, dacă îți poți nega natura înseamnă că ești mai mult decât un om (poate chiar supraomul- așa grăit-a Zaratustra). Experiența mi-a arătat că incoruptibilul este un potențial coruptibil care nu a întâlnit încă situația potrivită de corupție.

În altă ordine de idei, sfântul din peșteră și incoruptibilii ar trebui, înainte de a arunca piatra, să fie convinși că sunt aidoma lui Dumnezeu, egali cu sine în orice situație sau poate ar fi potrivit să se expună, doar puțin, la proba focului, recte o citadelă plină de ispite sau o situație de corupție.

PS. Acesta nu este un articol în apărarea mea, ci o simplă lecție de psihologie. Șpaga e o porcărie, iar eu sunt un om cu o grămadă de defecte, iadul și raiul sunt pe pământ, viața e nedreaptă, țările scandinave sunt idealul meu de civilizație și … cam atât despre părerile mele intime și sincere.

31 de comentarii la „Șpăgi, atenții, recompense și natura umană

  1. Într una din timpuri i-am făcut reiki la cerere, unei cunoștințe. Mi-a explicat ce senzațional s-a simțit, m-a omenit cu prăjitură și cafea, totul super. Nu a fost vorba de bani nici o secundă din partea mea. Ea, m-a considerat sfântă și mi-a spus clar că știe că sunt altruistă și nu vreau bani. Apoi se lăuda câți bani a investit ea în unghiile superfragilistice pe care le avea. Clar. Sfințenia nu are nevoie de recompensă. În următoarele ședințe de reiki pentru alte persoane, am observat că în timpul transferului de energie ” pacienții ” nu se puteau relaxa complet căci se gândeau tot timpul cât să îmi dea ca să fie corect. Apoi am schimbat tactica și am cerut 20 euro ca să fie ok de la început. Indiferent cum am făcut nu era bine. Cândva nu am mai avut chef să fac nimic.

    Apreciat de 1 persoană

      • Bine că nu te-ai enervat destul cât să te faci șoferiță. E nevoie de tine acolo unde ești. Nici șoferii nu au o viață ușoară și câștigă prea puțin pentru efortul ce îl depun și riscurile la care se supun. E vorba de cum ne descurcăm cu ce avem și emoțiile pe care le hrănim în anumite situații.

        Apreciat de 1 persoană

      • Poți să râzi dar m-am gândit să mă fac tractorist. Parcă totuși, pe aceiași bani, ca tractorist nu îți moare nimeni în mâini, nu vomită nimeni pe tine și nici nu aspiri muci toată ziua ( în ultimul caz, vomit și eu, de obicei). Omul e destul de urât pe interior😀. Îmi pare rău că nu ești în România să mă înveți cum vine cu relaxarea. Aproape nu îi mai știu gustul.

        Apreciat de 1 persoană

      • Consumul de energie în domeniul medical este enorm. Am văzut un documentar despre cadre medicale în germania în care sub anonimat, unele persoane au dat interviu. Foarte multe cadre medicale devin dependente de alcool și medicamente căci nu mai pot administra efortul emoțional și suprasolicitarea fizică și psihică.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Cristi e brancardier la Spitalul Județean. Caştigă, legal, mai mult decat Dan, un inginer oarecare, cu ceva vechime la o firmă de tradiție. Au fost colegi de bancă în generală. Cristi era repetent şi avea nevoie de ajutorul comandantului de detaşament pentru a trece clasa. Cristi a făcut şi un an la Şcoala de corecție pentru că a spart Alimentara, furand doua chile de bomboane spirtoase şi treizecişidouă de ciocolate cu rom. A avut şi un viol, dar a scăpat, s-a însurat cu victima.
    În baza acestor fapte, reale şi verificabile, Dan solicită disperat guvernului să facă ceva cu cei cu studii superioare, alea adevărate, care au devenit inutile, să beneficieze măcar de o deducere la impozitul pe spațiul unde țin biblioteca, spatiu devenit acum fără nicio utilitate publică. Chiar obscen ( spațiul).
    De asemenea ar trebui, cei cu studii superioare, să beneficieze şi de prevederile legii grațierii şi amnistiei, aceasta povară, studiile, fiind aproape o anatema în lumea actuală.
    Aceasta nu e o lecție de psihologie.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Pe pustnicul din peșteră îl încearcă altfel de ispite, din cele la care omul din lume nici nu și-a pus problema să nu cedeze. Probabil că pustnicului ”ispitele” noastre i-ar provoca doar un soi de greață, ori durere. E la alt nivel.

    În rest, cred că nu e mare lucru să primești ”cadouri”, câtă vreme nu-i defavorizezi pe cei care nu le dau. Iar cine chiar are bani, de ce să nu dea câte ceva din ei? poate că haiducul le-ar da o întrebuințare mai bună…

    Apreciat de 1 persoană

  4. Am dat șpagă, păi cum altfel, zburau pantofii lu’ tăticu pe holul spitalului și ca să nu urmeze el, am scos repede motanii. Eu am dat tot timpul șpaga în scârbă, mototoleam bani atât de rău încât nu mai puteai să-i numeri, dar cel care îi primea se bucura că erau consistenţi. Ai scris două texte care se vor potrivi o veșnicie, pentru românica.
    De vreo 16 anișori trebuie să recunosc că nu am mai dat șpagă, aici te-ai nenorocit numai dacă pronunţi acest cuvânt îngrozitor de greţos, șpagă…

    Apreciat de 1 persoană

  5. Eh, și pustnicul are partea lui de tentații. 🙂 Mereu e o balanță în toate. Nu-s mai catolică decât papa și nu știu cum aș proceda într-o situație similară. Probabil ca tine.
    Nu judec pe cel care ia șpagă, e poate pe undeva firesc în sistemul nostru. Sunt supărată pe cel care o pretinde. Și ce spun eu e că șpaga nu ar trebui să existe nicăieri, dar mai ales în sistemul medical. Am înțeles că ești de formație psiholog, cu atât mai mult înțelegi cum se învârt rotițele în capul omului, mai ales al celui umilit de boală, de durere, de vârstă uneori. Să mai fie și stresul că UNEORI (doar uneori, dar acest uneori e suficient cât să îi țiuie un semn al exclamării în cap) trebuie să cumpere și vorba bună? 
    Uite, îți pun aici articolul despre care ți-am zis, poate-l citești. Uită-te și la comentarii și o să vezi și părerile altora. Îmi place cum scrii, îmi place omul pe care-l simt în spatele rândurilor și cred că vei înțelege punctul meu de vedere exact. 
    https://savatoronto.com/2018/03/24/parola-hartie-igienica-si-zece-lei/

    Apreciat de 2 persoane

    • Foarte neplăcută situația descrisă de tine și de cititorii tăi, și știu că e adevărat. Nu e o situație firească și trebuie să înceteze. În calitate de pacient, eu prefer să merg în mediul privat, pentru că, deși fac parte din sistem, nu prea mă descurc în el atunci când sunt în nevoie. Mă omoară birocrația și demersul complicat către un specialist.

      Apreciat de 1 persoană

    • … și dă-mi voie să completez ceea ce ai spus, în felul meu dacă vrei: șpaga, mita, peșcheșul sau cum vrem să-i spunem NU se justifică, nici măcar prin prisma naturii umane slabe și supusă ispitelor ori prin cea a progresului tehnologiei (?). Când iei spagă, iei ceva ce nu ți se cuvine, ceva ce nu ai dreptul să iei. Se presupune că ești plătit pentru ceea ce faci, uneori mai mult, alteori mai puțin dar nici asta nu e o scuză! Un muncitor necalificat care sapă șanțuri de unde să ia șpagă, cu toate că are salariul mic? Cum poți să te pretezi la a lua bani de la un pacient, de la un bolnav, pentru a avea grijă de el, conform obligațiilor pe care ți le-ai asumat atunci când ai optat pentru cariera medicală? Ești cadru medical sau samsar? Cămătar? Cum dormi noaptea? Din nou, salariul mic NU se justifică. De ce te-ai facut cadru medical? Nu știai care sunt salariile? Sau știai că se ia șpagă? Practica asta ticăloasă trebuie să înceteze odată.

      Apreciat de 1 persoană

      • Mă bucur nespus că există oameni ca dumneavoastră, cu principii morale atât de ferme, care probabil v-au ferit întotdeauna să atingeți granița eticii de orice fel. De asemenea, mă întristează că mesajul meu către dumneavoastră a eșuat, dar oricum, vă mulțumesc pentru critica puternică și intransigentă.

        Apreciază

  6. Ciudată coincidență, azi, trecând pe lângă o mănăstire, am fost pusă în situația de a-i explica fiicei mele ce sunt călugării. M-a intrebat cu curiozitatea specifică vârstei „de ce stau oamenii ăia doar acolo?” Și m-a cam blocat, pentru că mi-am dat seama că nici eu nu prea înțeleg. M-am mai gândit la asta de-a lungul timpului și, deși nu neg chemarea unora, tind sa îi suspectez pe mulți de slăbiciune, de teamă. Teama că dacă ar trăi în lumea normală nu ar putea fi la fel de „curați”, nu ar putea rezista ispitelor. Mie personal mi se pare o pierdere. Cred că în viața reală, cu riscul imperfecțiunii, ar fi putut fi mai utili, ar fi putut face un bine palpabil: să fi fost doctori de exemplu. Cu toții avem defecte sau slăbiciuni, e imposibil să fii perfect atunci când interacționezi cu alți oameni, fiecare cu imperfecțiunea lui.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Cu sau fara „spaga”, (am oroare de aceasta expresie) întotdeauna am apreciat, respectat si iubit persoanele imaculate, din oricare domeniu de activitate,îbvesmântate cu halate albe, albastre sau oricare alta culoare… deschisa, calda si luminoasa ! 🙂
    O noapte linistita si tihnita, draga Rebela !

    Apreciază

  8. Pingback: Ai sănătate, ai parte! - Punct pe sănătate

  9. Aaa, da… pana aici am rezistat, am citit si am tot dat Stelute… Dar aici m-am oprit, cred ca nu-mi plac rochiile roz. Desi am primit si eu destula din „aia de-a ta”… parca la mine era vorba doar de 1, 3, 5 lei si nu depindea niciun pacient de mine, poate doar daca ii livram ca si curier la Urgent, vreun flacon cu pilule de slabit vreunei d.soare. Dar am comis-o si eu… Ce ar fi doctorul, frizerul, taximetristul, ospatarul si curierul fara tips?… uite un cuvant dragut… Voi mai reveni pe aici intre curse…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s