E o femeie încă tânără, parcă fără vârstă, cu trup mare și voinic, trăsături banale și puțin lățite, dându-i un aer de puținătate intelectuală și de umilință. Zace în patul de spital, fără să scoată un cuvânt și fără să ceară nimic. Dacă o întrebi ceva îți poate răspunde monosilabic: nu vrea calmante, nu vrea mâncare, nu vrea apă, nu vrea „să deranjeze”. E genul de pacient care e propriul lui dușman și care te face să te simți inutil și frustrat, cu senzația că eforturile tale sunt zadarnice. Ne spune doar că e încercarea lui Dumnezeu și că trebuie să treacă singură prin asta. Încercăm să-i spunem că Dumnezeu nu e satrap și că sigur ar înțelege o perfuzie analgezică, precum și nevoile de alimentație și hidratare ale unui om bolnav, dar femeia nu-și clintește părerile. Nu știu care dintre noi o întreabă dacă nu are copii și, cu această ocazie, aflăm că nu e singură pe lume, așa cum ne-am închipuit văzând că nu o vizitează nimeni. Are copii. Mulți. Șaisprezece. Și fără să vreau, mi-o imaginez pe femeia asta într-o perpetuă stare de gravidie, cu un copil de mână și cu altul în brațe. O văd vlăguită, între copii, hrănind, spălând, cârpind liota gălăgioasă, găsindu-și resurse pentru o nouă procreere. Îmi imaginez casa plină, pulsând de viață și nu înțeleg de ce femeia asta zace pe un pat de spital, fără nici unul din cei șaisprezece copii aproape de ea, refuzând să mănânce și să bea, ducându-și singură încercarea lui Dumnezeu. Copii nerecunoscători și ingrați? Sau copii nefericiți, care își urăsc mama și pe Dumnezeul egoist care a absorbit lacom toată dragostea maternă?
Nu știu care ar putea fi adevărul și cred că nici femeia din patul de spital nu îl știe: a făcut lucrurile cum s-a priceput mai bine. Ceea ce știu sigur e că dacă faci un copil, doi sau șaisprezece ești responsabil să îi iubești și să le oferi copilărie.
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Sincer nu stiu de unde sa apuc povestea asta! Mie mi-e milă de femeie….Pe de altă parte sunt si furios pe ea! Toate astea fara argumentație pentru că cunosc prea putine despre viața ei. Și cred ca nici dumneata nu sti mai multe….
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E adevărat. Nu știu adevărul, pot doar specula, dar aceleași emoții îmi trezește și mie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E mamă. Până moare. Ei au fost copii, iar acum nu mai sunt. Uneori viața e atât de simplă în „nedreptatea” sau „firescul” ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru mine e o situație de neînțeles. Dar viața e simplă, așa cum spui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Intreaga societate ar trebui să fie responsabilă pentru iubirea și copilăria copiilor. Din păcate toată responsabilitatea rămâne pe umerii părinților și foarte des doar pe umerii mamei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am văzut femei care sunt mame doar cu numele, singurul lor merit fiind că au adus copii pe lume. Cumva și acei copii cresc mari, dar sunt atât de schilodiți emoțional încât te întrebi cum de pot funcționa relativ normal. Uneori instituționalizarea acestor copii apare ca alternativă pentru viața de familie (alternativa bună).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mamele sunt oameni nu sfinți. Imaginea mamei, a părinților este idealizată, exagerat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ADEVARUL Atemporal, Absolut, Adevarat a fost tradat, „vândut” pentru treizeci de arginti, de catre religiile dominante puterilor imperialiste, umanist-materialiste, care L-au amestecat cu minciunile idolatre, ocultându-L si colorându-L în culorile aparent superbe ale doctrinelor „curcubeului” relativismului minciunilor efemere, „sarpe” stralucitor,imprevizibil înselator care însala otravind spiritele orbite de aceste straluciri materiale atragatoare, distrugatoare, mortale…
ADEVARUL în urma cu milenii S-a revelat,
Prin Fiul omului, Hristosul, rastignit si înviat.
Iar Dumnezeu prin El, IUBIREA Lui ne-a dat
Dar omul muritor L-a refuzat, de EL s-a lepadat…
Un Weekend magnific linistit cu har si pace’mpodobit, draga Rebela !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ești foarte încrezător în Adevărul tău, și pentru asta te invidiez.
ApreciazăApreciază
Adevarul este UNIC, revelat din, prin si pentru Cuvântul întrupat ! Poate fi al tau si al tuturor celor ce-L accepta si-L iubesc cu pasiune, neconditionat !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E greu de înţeles. Şi mai ales de tras concluzii. Că nu prea putem intra-n sufletul ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E doar o situație stranie, pe marginea căreia poți bate câmpii, așa cum am făcut eu. În sufletul ei nu știu ce-i.
ApreciazăApreciază
Dupa 16 copii, cred ca a uitat si cum o cheama, dara sa ma ceara ceva pentru ea. Stim cu totii cat de sadica poate fi societatea cu mamele: daca ai nascut, te vad doar ca pe mama copilului. Si in cazul ei, identitatea e de mult facuta praf.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La identitatea ei nu m-am gândit, dar acum îmi dau seama că ai dreptate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
16 copii a avut și Maria Theresa (Erzherzogin und Königin), dar au supraviețuit doar 10. Alte vremuri, n-a avut condițiile mamei eroine despre care povestiți.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am știut. Vremurile sunt diferite, dar chinul femeii nu cred că e mult diferit. Îndoiala mea rămâne: cum să te poți îngriji în mod corespunzător (educație, instrucție, atenție) de atâția copii, în același timp!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru împărăteasa Austriei nu cred că a fost mare problemă.
În zilele noastre, a fost un candidat la europarlamentare în al cărui cv erau trecuți nouă copii (ai lui, cu aceeași consoartă). Cred că sunt și bine educați, omul pare obraz subțire.
Părinții care au principii ferme, știu ce vor în viață și în general au un stil ordonat, oarecum cazon, pot să educe n copii în același timp. Au program zilnic, de la care nu se prea abat, ore fixe, etc., iar copiilor li se imprimă ritmul în sânge, pentru că ei își imită părinții.
Celorlalți părinți le e foarte greu și cu un singur copil.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Le consider întrebări fără răspunsuri. Se pot ascunde atât de multe motive în spatele poveștii. Interesantă poveste trebuie să aibă femeia asta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu siguranță!
ApreciazăApreciază
O femeie obișnuită, probabil, să ofere, să fie acolo pentru toți ceilalți. Acum, când ea are nevoie de ajutor, nu știe să-l ceară… nici nu crede că îl merită. Sau poate e pentru prima dată când stă într-un pat și altcineva se învârte în jurul ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar putea fi adevărat. Nu m-am gândit să privesc astfel lucrurile!
ApreciazăApreciat de 1 persoană