Despre moartea unui demon

În apărarea ei putea aduce o sumă de argumente: că era plictisită, că se simțea lipsită de valoare, că își simțea tinerețea subțiindu-se sau că uitase cum e să fie dorită. Dar argumentul cel mai serios era drăcușorul ăla mic și viclean, care-i șoptea parșiv, alegându-și inteligent momentele, „ce-ar fi fost dacă”… Drăcușorul nu se mulțumea cu asta, ci o îmbia să viseze contemplativ, în pat cu bărbatul ei, o viață idilică, lapte, miere și condimente asortate, alături de el, prima iubire, pentru care a plâns și a suferit cu neliniști de pubertate. Norocul ei era că drăcușorul nu își băga coada prea des. Ghinionul a fost totuși prezent, într-o zi de marți, când ea a hotărât, cu drăcușorul pe umărul stâng, că vrea să își vadă prima iubire, și, femeie destoinică și întreprinzătoare, cu două clicuri și un telefon, a făcut pasul.  Cel de alăturea de drum. El, prima iubire, nu a ezitat să se bucure și să retușeze lacunele puberale ale primei iubiri. S-au văzut, în aceeași zi de marți, la un hotel dosit, s-au dezbrăcat de rochii, cămăși, pantaloni și prejudecăți, și s-au iubit convențional, puțin jenați și cu mintea aiurea, întrebându-se amândoi ce caută acolo. După aceea, au țesut împreună o tăcere cu tușe de regret, privindu-se oblic printre gene: ei, femeii, i se lipiseră ochii de un fir de păr alb de pe pieptul bărbatului și înțelegea că prima iubire tocmai murise. De fapt era pricepută să omoare demonii, auzise cum plesnise demonul primei iubiri, prins probabil între abdomenele lor lipite într-o împreunare de joasă calitate. Și-au îmbrăcat hainele și prejudecățile strânse grămadă lângă pat, și-au mulțumit amabil pentru întâlnirea plăcută, și-au lăsat cadavrul demonic al primei iubiri în camera din hotelul dosit și au plecat, fiecare în drumul său. Ea, femeia vă poate mărturisi că suma demonilor rămâne constantă, prin nu știu ce artificiu diavolesc, pentru că, deși demonul primei iubiri a pocnit, un altul, mai grozav și nesăbuit, i-a luat repede locul. Îl putem numi Regret.

Reclame

17 gânduri despre &8222;Despre moartea unui demon&8221;

  1. Frumos pamflet cu „dracusori” ce-aduc în viata negrii nori ! 🙂

    „Demonii” nu dispar si nu mor niciodata,
    sunt energii atemporale-ntunecate
    Atrag materia elementara, nemetamorfozata,
    dinspre Lumina, spre abis si neagra noapte…

    O noate superba, draga Rebela

    Apreciat de 1 persoană

      • Absolut ! Ma întreb, ce ar fi lumea fara ei ? Personal nu cred ca ar fi viata atât de palpitanta, plina de adrenalina si emotii si sentimente extreme ale existentei relative, iluzorii, trecatoare, percepute în 3D aceasta dimensiune înselatoare, a falsitatii, controlata de „ei”, acesti pisicheri, ce asupresc si batjocoresc masele inconstiente si se amuza de minciunile si pacalelile lor, emise prin filozofii, stiinta, religii, cultura, arta, politica, mass-media, si tot ce tine de comunicarea virtuala si transmisiile prin satelit, acest sistem imitator al REALITATII, care a luat amploare pe plan mondial, acaparând în special generatia mileniului trei, care si-a pierdut aproape complet identitatea si originile naturale, devenind o forma de humanoizi lipsiti de sentimente si valori ale IUBIRII ABSOLUTE, sacrificatoare, neconditionate, fara prejudecati.
        Un Weekend superb, draga Rebela !

        Apreciat de 1 persoană

Comentariile nu sunt permise.