Oameni

Oameni și Dumnezei

Mi-a spus odată o doamnă, specialistă în Dumnezeu, că El așteaptă de la noi sacrificii și, de aceea, nu e prea mult dacă, pentru El, mâncăm din două rânduri de veselă, cea curată și cea spurcată. Doamna cu pricina nu obosea niciodată să se arunce cu multă patimă între oalele curate, inițiind un nou post pe care avea să îl țină. Dumnezeul ei era vegetarian, atent la spurcăciunea lingurii de mestecat în oală precum o poliție sanitară în căutarea stafilococului auriu.

Un domn trecut de prima tinerețe mi-a spus că Dumnezeu i-a apărut în casă de când nevastă-sa, resetându-și ceasul biologic într-o numărătoare inversă, găsise de cuviință să facă pace cu El. Se luaseră pe vremea când nu aveau nici un Dumnezeu și viața le părea frumoasă, dar acum, tot ce a fost plăcut inimii cândva a căpătat numele generic de păcat. Mai păcătuiesc și acum, dar cu moderație, iar viața și-a pierdut din haz.

Un băiat trecut de pubertate mi-a spus cu convingere absolută că Dumnezeu, după ce și-a creat cadrul de joc, a creat și personajele jocului, pe care le-a dotat cu liber-arbitru pentru evitarea monotoniei sau a clișeelor din joc. Puțin din factorul hazard face ca lumea să fie cel mai complex și amplu joc de strategie. Dumnezeul băiatului respectiv e un gamer neobosit, tocind butoanele consolei playstation, pentru că, nu-i așa?, suntem făcuți după chipul și asemănarea Sa.

Un tânăr domn mi-a spus simplu că Dumnezeu nu există. O mare pierdere pentru creștinătate pentru că tânărul se poartă ca un creștin adevărat, așa cum alții, declarați creștini, nu reușesc să o facă.

Alți oameni consideră pe Dumnezeu răspunzător de o grămadă de fărădelegi, aruncând cu lejeritate pisica moartă în curtea divinității. „Așa a vrut Dumnezeu” spun acești oameni în situațiile cele mai felurite: ai băut și ți-ai rupt gâtul- așa a vrut Dumnezeu!; ai avut un accident cu mașina – „așa a vrut Dumnezeu!”  E mai ușor să-l învinovățești pe El decât să te învinovățești pe tine, mai cu seamă că nimeni nu poate verifica faptic în ce măsură Dumnezeu e vinovat sau nevinovat.

Dacă vrei să faci o compilație din ce spun oamenii despre Dumnezeu, ai putea crede că El, maniac într-ale detoxifierii, șade în ceruri cu consola în brațe născocind noi provocări, în timp ce e arătat cu degetul ca vinovat absolut. Din cauza asta pesemne e puțin plictisit, poate chiar supărat, ceea ce ar face de înțeles lipsa de haz, preferând uneori umorul negru, pe care nu îl gustă toată lumea.

 

 

 

 

 

 

Categorii:Oameni

29 de răspunsuri »

  1. Hai sa-ti spun si eu ca sa pui la colecție!
    Dumnezeu este bucurie. O bucurie asa de mare incat nu mai exista spațiu, timp, intuneric, durere…..nimic altceva decât bucurie! Dumnezeu este iertare asa de multă încât nu putem noi greși cat poate el ierta!
    Dumnezeu nu-i impotriva plăcerii trupești ca el a facut si bărbatul si femeia si i-a făcut complementari. Pacat este cand plăcerea asta trupească ti-ai putea-o produce fara femeie sau cu un alt bărbat. Asta înseamnă că nu a știut de ce ne-a facut bărbat si femeie sau a facut părți ale trupului fara rost putând fi altele folosite in loc.
    Dumnezeu ne-a facut liberi si ne lasă liberi.Nu re o telecomanda cu care ne manevrează.

    Apreciat de 3 persoane

  2. Problema majora este ca pe zi ce trece se înmultesc, mai ceva ca ciupercile dupa ploaie, iar aceasta mica, delicata si sensibila planeta albastra, nu-i mai poate (sus) tine pe toti acesti dumnezei, grasi si mult prea grei ! 🙂
    Zile senine în Suflet binecuvântate de Dumnezeu, draga Rebela !

    Apreciat de 2 persoane

  3. Cumplit e când unii se cred dumnezei. Cumplit e când omul nu-și găsește pacea interioară și-a pierdut legătura de acceptare și înțelegere cu ceilalți semeni. Îmbrățișări tuturor!

    Apreciat de 2 persoane

  4. iar ai deschis cutia pandorei :)) sper ca acest articol să nu genereze tot atât de multe polemici precum cel despre șpaga în spitale :)) deși, datorită subiectului, are un potențial fantastic! Deja văd că a adunat câțiva panteiști…ce dor îmi era de Iosif!

    Apreciat de 2 persoane

  5. Cu permisiunea stapânului acestei casute virtuale, va multumesc pe aceasta cale sincer, tuturor celor ce mi-ati „dedicat” articole pe aceasta „frecventa” iluzorie, efemera, înselatoare, provocatoare de multe resentimente pentru cei neantrenati, necaliti de focul cuptoarelor încinse de 7 ori mai arzatoare decât cele reale, materiale, carnale… 🙂

    Apreciază

  6. Am găsit și eu, citind pe ici pe colo, două chestii interesante la temă, indirect o țâră ofensatoare la adresa specialiștilor in Dumnezeu:
    – cine știe cine este Dumnezeu și știe exact ce vrea acesta, nu îl cunoaște. Cine îl cunoaște pe Dumnezeu, nu știe nimic despre El.
    -Cine îl are pe Dumnezeu în inimă, nu are nevoie de religie.
    Mi-a plăcut foarte mult articolul tău.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu