Noul an să vă aducă…

Oameni

De adolescentrebelcom pe 2 ianuarie 2019 • ( 29 comentarii )

Probabil că și anul acesta v-ați făcut o listă cu dorințe de împlinit sau cu obiective de atins. Așa cum ați făcut și anul trecut, și acum doi ani. Îmi pare rău să vă amintesc, din postura ingrată de spărgător de distracții, că anul acesta va fi prea puțin diferit de anii trecuți și, atunci când va trece, veți constata cu blazare că ați realizat prea puțin din ceea ce v-ați propus. Dar vreau să vă povestesc ceva. Acum destul de puțin timp, anul ce-a trecut, am fost angajată pentru o lună de o doamnă, într-un job mai puțin obișnuit: doamna avea o fiică ce trăise cea mai mare parte a vieții la Tel Aviv, și, venită în România se izolase foarte mult, refuzând chiar și comunicarea cu mama ei. Jobul meu era să scot pe fiica doamnei din muțenie și izolare, să o plimb și să îi risipesc din temeri și frici. Mi s-a părut unul din cele mai triste joburi pentru că eram plătită să fiu „amica angajată” a unei femei probabil nefericite, ce avea nevoie de serviciile unui psiholog. Doamna m-a chemat la câteva întâlniri înainte de a-i cunoaște fata, pentru a mă pune în temă și, cu siguranță, pentru a mă testa. Fusese profesoară de matematică și erai tentat să spui despre ea că e cam ciudată: era de vârsta unei bunicuțe, cu părul roșu flacără, ruj și mai roșu și era înnebunită după pantalonii cu turul jos. Era vioaie în mișcări și în gândire și avea ca abilitate supremă ușurința de a face bani. La momentul când am cunoscut-o făcea mici averi tranzacționând la bursă. Nu tranzacționa orice, ci monedă virtuală, despre care credea că e viitorul. Avea o carismă deosebită și am plăcut-o de la prima întâlnire. Probabil că și ea pe mine, pentru că mi-a promis, brusc și neașteptat, că mă va învăța să câștig ușor și sigur. Dacă una dintre noi era terapeut, în mod cert nu eram eu acela: plecam de la ea cu fruntea sus și spinarea dreaptă, având în spate o siguranță financiară uriașă, aceea a bogăției ce mă va năpădi. Era vremea în care visam bitcoinși strălucitori, lovituri de bursă și previziuni financiare favorabile mie. Pătrunsesem în lumea misterelor economice, deși ceea ce mă învățase doamna se reducea la un principiu simplu, pe care îl știe orice tarabagiu: cumperi ieftin și vinzi scump. Doar că doamna știa să îmi vorbească în termeni tehnici și îmi cunoștea al naibii de bine slăbiciunile. Studiile mele financiare și oportunitățile de îmbogățire au fost întrerupte de însuși subiectul jobului meu: fiica doamnei, cu care m-am întâlnit într-un final. Îmi spusese doamna că fata e frumoasă ca mine, are trei facultăți și e foarte deșteaptă și e cam de vârsta mea. Omisese doamna să îmi spună că fiica era schizofrenică și că refuza să își mai ia tratamentul: era urâtă și desfigurată de furie, nu se mai spălase de mult și mirosea urât și, de la prima vedere m-a identificat ca fiind inamicul numărul unu, eu și întreaga lume. Am fost paralizată de spaimă și cred și acum că am avut noroc că am scăpat nevătămată. Doamna nu m-a iertat pentru incompetență și tranzacțiile mele pe bursa de bitcoins nu au apucat să înceapă, iar bogăția nu s-a arătat. Ulterior am aflat că și doamna avea aceeași suferință, și de aceea nu știu nici până azi dacă am fost părtașă la un delir sau la o scenă a realității. Acea lună din viața mea nu seamănă cu nimic din ce mi s-a întâmplat vreodată, ci seamănă cu o filă de poveste, pe care mi-e greu să mi-o amintesc făcând parte din realitatea trăită. Mi-a rămas foarte vie și cu caracter de autenticitate doar o singură amintire: doamna dreaptă, în picioare, în pantalonii cu turul lăsat, cu carisma aceea uriasă, privind la mine și prin mine, spunându-mi că oportunitățile plutesc în aer pe lângă noi, iar noi nu trebuie decât să ținem ochii deschiși și să întindem mâna să le prindem. Iar eu, fascinată, vedeam plutind în aerul electric din jurul doamnei, oportunități aurii și diafane, puțin virtuale, așa cum îi șade bine unui bitcoin. Acea vreme a trecut, cum a trecut și dorul meu de bitcoinși, dar pot vedea încă oportunități plutind pe lângă mine: pe unele le prind, pe altele le las să treacă.

Pentru anul ce tocmai a început vă doresc să țineți ochii deschiși și să întindeți mâna: sunt ușor de prins. Plutesc mereu în jurul nostru. Oportunități din cele mai felurite.

 

Categorii:Oameni, Social