Oameni

Noblesse oblige

Părinții mei, în copilăria mică, atunci când se pun bazele comportamentelor, au uitat să mă învețe să mă cert. Lipsa educațională se resimte în viața mea și în ziua de azi, când, într-un conflict de opinii, nu reușesc să mă impun niciodată, mai ales dacă interlocutorul ridică tonul și acaparează dialogul. Am o sinceră admirație pentru cei care știu să se certe, pentru ușurința cu care argumentează punctul de vedere, spre deosebire de mine, care pot argumenta foarte inteligent, dar nu în momentul disputei, ci…cam la o oră după aceea. Azi mi-am luat din Mega un borcan cu salată de păstrăv cu sos salsa: arăta minunat în borcănelul lui de sticlă. Atât doar că atunci când am deschis borcanul, conținutul s-a mărit mult în volum, revărsându-se peste marginile borcanului într-o efervescență spumoasă. Vedeam bulele de gaz pornind anevoios de la fundul borcanului, croindu-și drum prin păstrăvul meu și izbucnind la suprafață printr-un pocnet sec. Semăna mult cu vulcanii noroioși în perioadă de hiperactivitate. Pentru că nu e prima dată când se întâmplă să cumpăr produse alterate mi-am zis că mă duc să mă cert cu ei, cu Mega. Știindu-mi hiba, mi-am pregătit tema de acasă, imaginând scenarii cu răspunsuri posibile. Dacă îmi spuneau că îmi schimbă borcanul, le-aș fi spus că e ok, dar să nu se mai întâmple; dacă mi-ar fi spus că au avut o pană de curent, i-aș fi iertat mărinimoasă; dacă mi-ar fi spus că, dacă nu-mi convine magazinul, atunci să nu mai cumpăr de la ei, le-aș fi arătat eu cine e vinovat în această ecuație! Ce mai! Eram pregătită, așa că mi-am luat borcanul bolborosind și m-am întors la Mega, am cerut să vorbesc cu „șefa” și mă descurcam minunat. Șefa m-a ascultat zâmbind amabil, am privit amândouă în borcan și mi-a spus cu o politețe desăvârșită: „vă mulțumim că ne-ați anunțat și vă mulțumim că cumpărați de la noi!” Făcea să mă auziți dând replica briliantă, semn al sclipirii de geniu ce mă va face celebră într-o zi: „Cu plăcere!”

Nu am căpătat un alt produs, nu mi-am luat banii înapoi pentru că, vedeți voi, noblesse oblige, și nu puteam să mă fac de râs când fata aia mi-a vorbit așa frumos…

Categorii:Oameni

35 de răspunsuri »

  1. Este o problemă, pe tema asta chiar puteți cere sfatul unui psiholog sfătos.

    Mi s-a întâmplat și mie faza cu produsul stricat. Când m-am dus, oamenii au căpătat brusc figuri foarte nenorocite, de muncitori exploatați; și mi-a fost milă să îi reclam. Era niște carne și am primit oricum alta.

    Apreciat de 3 persoane

  2. Pfuai, ce bine înţeleg. Fix aşa procedez. De fapt, nu. Nu procedez, aia-i problema. Că tot cu mă scuzaţi, îmi pare rău, ştiţi, vă deranjez… Zic ce-am de zis frumos şi gata, asta-i cearta mea. Câteodată-mi propun să răstorn munţii. Dar în faţa muntelui mă răzgândesc.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Uff! Așa pățesc și eu. Și mi-e ciudă, pentru că sunt situații atât de nedrepte și nu știu să răspund cu aceeași monedă. Mă refer la situații conflictuale. Sunt diplomată și foarte rar în viață mi s-a întâmplat să dau cu nasul în absurd și răutate, dar nu am putut să răspund la fel atunci când s-a întâmplat.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Musai sa te educi!😀 Nici eu nu ma cert, doar ca am ajuns la concluzia ca atunci sunt luata de fraiera. Nu ma cert, dar incerc sa ma educ astfel incat sa nu sufar nici eu. Spun ceea ce am de spus pe un ton calm si hotarat.😉

    Apreciat de 2 persoane

  5. Scsista situatii în care materia neagra, întunericul, abisul cel mai îmbâcsit, întunecat, se transforma în albul cel mai luminos, perfect, stralucitor, imaculat…

    O seara linistita, fericita, draga Rebela !

    Apreciat de 1 persoană

  6. Ma descurc relativ onorabil cu o cearta, dar trebuie sa fie ceva spontan. Acum merg pe cartea calm si argumente, la genul acesta de reclamatii nici eu nu prea stralucesc. 🙂 De obicei, prefer sa nu mai cumpar de la respectivul magazin. Ani de zile, am numit un magazin din cartier „La suc expirat”.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un comentariu