Nu vreau cățel!

Aș putea spune că nu îi înțeleg pe cei care, într-un apartament de bloc cu suprafață mică unde abia încape o familie, înghesuie și patrupedul, care, indiferent de talie, consumă  oxigen și ocupă spațiu.

Aș putea spune că un câine, într-un apartament de bloc, miroase urât, „a câine ud” și degeaba îl speli cu șampoane speciale că mirosul de animal cu blană răzbate de sub damfurile parfumate.

Aș putea spune că un câine, mai ales când e pui și adolescent, face o grămadă de grozăvii, țintind către pantofii tăi preferați, canapele și cărți, pe care le poate transforma în confeti.

Aș putea spune că, dacă ești un stăpân responsabil, duci cățelul la veterinar mai des decât ajungi tu la medicul de familie. Pentru asta ai nevoie de resurse: timp și bani.

Aș putea spune că, dacă lași garda jos în fața câinelui, îți va fi stăpân și va dormi cu tine în pat până la adânci bătrâneți. Vei mirosi și tu ca un câine ud și vei dormi prost pentru că patrupedul aproape că te-a aruncat din pat.

Aș putea spune că amicul patruped va îmbătrâni în alt ritm decât tine și într-o zi va muri în brațele tale, privindu-te în ochi și spunându-ți că te-a iubit tot timpul și că ai fost Dumnezeul lui adorat, chiar și când îl altoiai cu ziarul la fund.

Aș putea spune că moartea câinelui te va face să juri că nu vei mai avea animal de companie niciodată pentru că nu mai vrei să treci prin suferința supraviețuitorului.

Aș putea spune toate astea și aș putea concluziona că nu îmi trebuie cățel. Sau că ar fi o decizie proastă să îmi iau un cățel. Nu îmi pot explica de ce mă surprind dând radioul mai tare în mașină la o reclamă „adoptă un cățel”. Nu îmi pot explica nici de ce am căutat pe net informații despre șoricari. Sper că e clar pentru toată lumea că nu vreau cățel!

43 de comentarii la „Nu vreau cățel!

  1. Această listă de inconveniente nu e deloc impresionantă. De obicei argumente pro sau contra se aduc pentru o chestie care încă nu are sens. Dar aici se pare că are deja sens.

    Și tot ce are sens (în viață) se împacă foarte bine cu tot restul lucrurilor care au sens; distruge doar niște rutine convenabile, niște comodități amăgitoare, făcute să distragă atenția de la problemele reale.
    Deci nu vă împiedică nimeni și nimic să vă luați un cățel.
    Cumpărat sau adoptat, iarăși nu este o problemă reală. Veți ști care e ”alesul”, fie el bogat sau sărac.

    Rămâne să mai adaug două lucruri: 1. ”aș putea spune că” în zilele noastre este etic și firesc să te desparți de un om, când apar unele probleme, dar să te desparți de un câine este mult mai greu și de-a dreptul abominabil; 2. eu detest câinii.

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu mă împiedică nimic să îmi iau un cățel, dar știu că mi-aș complica viața. Am mai avut animal, câine și apoi pisică, și știu cum e. Cel mai mult îmi e frică de eventualele lui suferințe și mai ales de moartea lui. Dacă nu ați avut câine cred că nu puteți înțelege pierderea lui. Și eu, când mi-a murit pisica, mă simțeam puțin ridicolă, ceea ce nu m-a împiedicat să sufăr „ca un câine”.

      Apreciat de 3 persoane

    • Daca ar citi B.Bardot acest articol, pun pariu ca,(daca nu ti-ar face plângere în instanta) te-ar besteli exemplar. 🙂
      Eu ti-as propune mai bine,
      în loc de catel sau câine,
      sa m-adopti gratis me mine,
      ca-s dresat de viata bine.
      De pisici mi-e cam rusine,
      uneori se dau la mine,
      Când le vad ma-ndepartez,
      caci nu prea le agreez.
      Sunt berger de rasa pura,
      dorm afara lânga sura,
      si nu sunt pretentios,
      câta vreme am un…os ! 🙂 ))
      O zi binecuvântata cu liniste si pace, draga Rebela !

      Apreciat de 4 persoane

      • Sunt un câine ciobanesc crescut de Stapân la stâna,
        Oile ma cam bârfesc, când le mai scutur de lâna.
        Însa de Pastor ascult si-L slujesc pâna la moarte,
        Caci lânga El am crescut, El mi-e totul si în toate.

        Am avut chiar oi stapâne, pe care mult le-am iubit,
        Oi cu miei, sau mai batrâne, însa m-au dezamagit.
        Azi mai am un singur tzel, cât Stapânul ma mai tine,
        Sa-i fiu onest si fidel, caci El mult tine la mine… 🙂
        O zi sublima, draga Rebela !

        Apreciat de 1 persoană

  2. Te înțeleg perfect. Am avut și eu câine era un membru al familiei, nu intru in detalii. iti intra in suflet in inimă. Despărțirea este foarte dureroasa. Dupa ce a murit nici nu puteam să mă gândesc la EA. Am plâns un an de zile, și nici acum după patru ani nu m-am vindecat. Nu aș mai putea să am alt câine. Dar iubesc toți câini de pe strada.

    Apreciat de 4 persoane

  3. Doar cîţiva din cîinii de talie mare au miros propriu destul de puternic încît să-l simţim şi noi, oamenii.
    Dacă îl vrei, ţi-l iei de suflet, dacă nu, poate mirosi şi a lăcrămioare, că tot nu-ţi trebuie. Deci n-are sens pomelnicul.

    Apreciat de 3 persoane

    • Eu am avut cocker și nu prea am reușit să o educ (era fetita), motiv pentru care era o pacoste. O pacoste delicioasă. Era câine de vânătoare și obișnuia să se tăvălească prin toate mizeriile (balegă, putreziciuni) . O spălam întruna; nu reușeam să o fac să miroasă a „lăcrămioare”. Cât despre „fetița” dumneavoastră, sper că e sănătoasă, articolul e mai vechi. E o frumusețe și are fețișoara așa de inteligentă! Pot să jur că am văzut câini mai inteligenți și mai empatici decât mulți oameni. Nu știu de unde vorba „te porți ca un câine”… Dacă aveți pui de vânzare să știți că … sunt un iubitor de căței.

      Apreciat de 1 persoană

      • Nu avem puiuți.E sterilizată cățelușa noastră.
        Din articol și din răspunsurile la comentarii trag concluzia că nu ești pregătită pentru un cățel.Cînd vei fi, va veni șl cățelul.Oricare ar fi el.
        O soluție împotriva tăvălirii sau intrării în tot felul de chestii ar fi lesa.

        Apreciat de 2 persoane

  4. Eu stau la casă, momentan am 3 câini. Dacă aș fi stat la bloc, ar fi fost un mare nu. Nu aș suporta sub nici o formă să doarmă în patul meu, sau măcar să ajungă la mine în pat… Niciunul dintre ei. Sunt anumite limite pe care nu le-aș depăși, sub nici o formă. Dar, chiar și așa, îmi sunt dragi. Chiar dacă cel puțin unul dintre ei îmi aduce aminte de un moment trist din viața mea, când văd cum se bucură că ajung acasă… Zâmbesc și eu.

    Apreciat de 3 persoane

  5. Omul, cel mai bun prieten al câinelui ??!!

    Am citit recent un articol despre un curent anti-natalist in India care incurajeaza cuplurile sa nu aiba copii. Unul dintre argumente este acela ca pe copii nu-i intreaba nimeni daca vor sau nu vor sa vina pe lume (sa ia contact cu suferinta din lume) si ca relatia cu parintii este una foarte similara cu sclavia… Ma rog articolul este interesant si nu totalmente lipsit de logica (si ratiune – a se re-vedea articolul precedent)… Asa si cu cainii. Pe ei nu-i intreaba nimeni daca vor sa fie castrati si sa stea inchisi la bloc.

    Apreciat de 2 persoane

    • Dacă stai prea mult să te gândești, rămâi fără copii și fără cățel. E adevărat că fiică-mea mi-a reproșat acum un timp că pe ea nu a întrebat-o nimeni dacă vrea să se nască, iar reproșul ei m-a înspăimântat pentru că ar putea conține o nemulțumire gravă privind lumea în care trăiește. Să faci un copil poate apărea ca o manifestare a unui egoism extrem: „le am pe toate, ce-mi lipsește?. un copil ar fi potrivit..” Cu câinii parcă e mai puțin grav: nu-și pun multe întrebări și te iubesc în orice condiții.

      Apreciază

      • E un punct de vedere pe care îl respect . Dar mie îmi par lucrurile mult mai complicate, niciodată albe, niciodată negre. Probabil suntem structuri diferite: eu văd variațiunile modelului, dumneavoastra vedeți modelul.

        Apreciază

      • Uneori (nu rar) in numele iubirii neconditionate se fac mari mizerii…

        Tanjim dupa iubiri neconditionate pe care sa ni le ofere altii noua: parintii, bunicii, sotul/sotia, copii, amantul/amanta sau macar cainele… Cand sa iubim si noi neconditionat (ceva sau pe cineva) sa vezi dracia dracului ca nu ne mai iese figura, dar nu face nimica, avem la indemana toate instrumentele (logica, ratiunea, inteligenta inclusiv cea emotionala sau mai ales pe aceea) cu care sa gasim explicatia si justificarea care sa ne absolve de chestia asta, si sa ne vedem in pace de fericirea noastra, de cautarea acesteia, de fortarea acesteia, inclusiv prin achizitionarea altor surse de iubire neconditionata, musai neconditionata…

        Chestia despre daca vor fi vrut s-au n-or fi vrut oamenii in mod aprioric sa se nasca este desigur o falsa problema lipsita de sens, dar cu potential ludic si chiar literar. Important este daca (din cand in cand macar) oamenii sunt capabili de bucuria de a fi sau isi doresc (mai degraba) sa nu se fi nascut niciodata (fuck the parents). Poate scrie gazda noastra un articol pe aceasta tema 🙂

        La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta,
        Pe cand totul era lipsa de viata si vointa

        Micul Severin, fie liber in savane fie captiv in saivane mânca numai savarine… fiind aceasata alegerea sa libera de orice constarngeri, in baza fundamentului de la baza temeliei liberului arbitru acordat (ne)conditionat de catre Dumnezeu muritorilor… Asa zisilor muritori, Caci na acuma, cei care au apucat (cumva) sa nu mai fie din randul celor ce n-au fost niciodata, odata ajunsi in existenta, nu mai au cum sa fie eliminati… ne nimeni si de nimic, inclusiv se marele Donator Universal… Sau cum?

        Apreciat de 1 persoană

  6. Am si am avut intotdeauna catel. Dar.. stau la casa si am o curte imensa unde poate alerga in voie. As putea aduce o gramada de contra-argumente la argumentele tale contra, dar sunt convinsa ca le stii. Iar adevarul este ca daca as sta la bloc as spune ca si tine.
    Noapte linistita, Rebelo. Si daca va fi sa fie un catel, va fi in ciuda tuturor obiectiilor, crede-ma! Unul dintre primii cainii pe care i-am avut l-am luat pentru ca, intr-o vizita la domiciliu, pacienta mea avea vreo 7 pui de nici doua luni. El, cel mai mic si mai pricajit dintre ei, nu a mai vrut sa plece de langa mine, se lipise parca de picioarele mele si cand m-am urcat in masina s-a ridicat pur si simplu pe portiera uitandu-se la mine. Asa ca ce era sa fac? L-am luat in ciuda obiectiilor sotului meu(mai aveam doi caini acasa) pentru vreo…15 ani si ne-a rupt sufletul cand s-a prapadit.

    Apreciat de 2 persoane

  7. Câinele dintotdeauna a vorbit (latrat), însa oamenii si-a pierdut din acuitatea perceptiilor primare, datorita rebeliunii si neascultarii de Facatorul si Tatal lor.
    Singurii care L-a ascultat dealungul istoriei omenirii, au fost asasinati de rebeli neascultatori de Legea data, inconstienti de consecintele faptelor lor, incapabili sa-si justifice raul facut semenilor, doar din orgolii si trufie, din dorinta de a stapâni peste altii, de a fi mai sus decât ei, însusindu-si prin (viol)enta, ce nu le apartinea si ce nu le-a fost încredintat de parintii, ai caror mostenitori erau, prin acte legale, (bazate la începuturi pe marturia a cel putin doua persoane) si/sau testament de mostenitor…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s