Amintire

Dacă ne vom întâlni vreodată, la un pahar de vorbă bunăoară, vom ajunge inevitabil să depănăm amintiri, fiecare pe ale lui. Tot inevitabil, îți voi spune o poveste despre o pățanie din copilăria mea, pentru că o povestesc de fiecare dată la un anume moment z al paharului de vorbă. Eram doar o fetiță când, eu și părinții mei, ne întorceam seara târziu de la o petrecere. Petrecerea era mai mult a lor, ceea ce se putea vedea cu ochiul liber în disprețul plictisit cu care mă lăsam târâtă, între părinții ce mă țineau fiecare de o mână. Mie îmi era somn și voiam în brațe, dar ei considerau că sunt un copil mare și trăgeau de mine astfel încât nu aveam altceva de ales decât să pun un picior în fața celuilalt. Era întuneric, acel întuneric al Bucureștiului comunist, când nu zăreai decât la un pas în față trotuarul pe care mergeai și ghiceai doar siluetele negre ale blocurilor pe lângă care treceai. Adică era întuneric, dar un bec chior tot se găsea pe undeva, suficient să facă umbrele mai lungi și pisicile mai negre. Și cum mergeam noi așa s-a întâmplat că părinții mei au văzut o umbră mișcându-se și, îngrijorați în pustiul acela îtunecat, m-au strâns mai tare de mână și au grăbit pasul. Ba chiar au părăsit trotuarul și au luat-o pe mijlocul șoselei. Plictisul mi-a dispărut și groaza că vom fi atacați de un răufăcător m-a făcut să văd siluete pândind pe după copaci. Simțeam urmăritorul pe urmele noastre și am crezut că sfârșitul violent al vieții mele venise. Mi-am aruncat de câteva ori privirea în spate și puteam vedea doi ochi galbeni fosforescenți de o cruzime înfricoșătoare, scrutând întunericul după noi. Răufăcătorul era îmbrăcat în haine întunecate, semănând mult cu un ninja negru ce curgea pe lângă umbrele noastre. Mai mult moartă decât vie, am ajuns acasă și îmi amintesc frisonul de spaimă care m-a scuturat mult timp. Aceasta este amintirea din copilărie pe care v-o voi povesti negreșit și fiecare nouă evocare a ei îmi aduce în prim-planul conștiinței doi ochi galbeni și cruzi, precum și hainele negre de ninja. E amintirea mea care nu are nicio legătură cu realitatea: adevărul e că Bucureștiul era întunecat și pustiu și părinții mei au preferat să meargă pe mijlocul străzii. Nimeni nu ne-a urmărit și totuși, posibilitatea ca acest lucru să se întâmple a fost suficientă să creeze într-o minte de copil imaginativ o poveste de groază. E ciudat cum un lucru care nu s-a întâmplat se constituie într-una din cele mai puternice amintiri ale copilăriei mele.

21 de comentarii la „Amintire

  1. Și eu am una, un vîrcolac 🙂
    Probabil din jurul lui 10-12 max ani, una dintre multele vacanțe la țară, noaptea, lumina lunii, vînt ușor, miopie ușoară, drumul spre toaleta din curte.
    Ce s-o fi mișcat și cum am văzut eu, nici azi nu știu, nici nu știam ce-i ăla vîrcolac, dar am fost sigură că e unul acolo…
    Ani de zile n-am mai ieșit noaptea în curte fără ochelari și lanternă :))

    Apreciat de 2 persoane

  2. Și eu am o „amintire” a ceva ce nu s-a întâmplat niciodată, dar care e vie încă. Nici măcar nu știu de unde vine. Aveam 7-8 ani, eram cu mama și cu bunica paternă și am văzut pe cer un om mic , care ducea un cal de frâu. „Amintirea” e atât de clară încât nici acum, la 60 de ani, fără să fiu vreo fanatică religioasă(am fost mereu mai degrabă sceptică), nu pot înțelege cum s-a format ea ca amintire.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Cred că toți avem amintiri, care nu pot fi șterse din memorie. Imaginile apar cu diferite ocazii. Spre exemplu, în prejma Crăciunului îmi apare în imagine un cal alb si Moș Crăciun cu barba albă, un sac cu daruri, pe care le punea afară pe geam. Era povestea mamei.

    Apreciat de 2 persoane

      • Ei si tu acuma, asa lipsita de opozitie… Am reusit sa fac si eu o pacaleala de 1 Aprilie… 🙂

        Dar acuma ca suntem pe 2 Aprilie (cica cea mai serioasa zi a anului) as zice ca subiectul propus este incitatnt, facandu-i pe toti cititorii sa-si treaca in revista experientele similare pe care fiecare trebuie sa le fi avut… Daca-mi va sosi la timp inspiratia de a o turna intr-o forma cat de cat literara o sa istorisesc si eu una dintre ele (pe alese). daca nu, nu… 🙂

        Apreciat de 2 persoane

      • Așa care va să zica… 1 aprilie.. abia aștept puțină inspirație dinspre arcă. Vânt bun la pupa! Tot ce ține de aria afectivă se constituie într-o temă interesantă pentru cititor: își recunoaște/retrăiește propriile emoții. Consideră că textul e scris anume pentru el (așa pățesc eu). Acum depinde și de scriitor cum ajunge să realizeze emoția. Așadar, așteptăm din partea arcei să se termine cu sindromul paginii goale și să duduie de fior artistic.

        Apreciat de 1 persoană

  4. Oricare adult dezvoltat normal, rational-sentimental, are capacitatea de a re trai copilaria, de a se face asemeni inocentilor copilasi, de a trai asemeni lor, în toate dimensiunile perceptiei vietii, iubind, iertând, zâmbind si simtind la fel, însa ipocrizia orgoliilor formate în timp de sistemele falsitatii mondiale, nu le permite revenirea la starea de dinainte, la reconsiderarea valorilor iubirii sincere al acestor micuti, care îsi pierd înca din primii ani de viata Adevarata Viata de vis, dezorientati de legile proprilor lor parinti si de sistemele de învatamânt în care sunt pregatiti sa devina asemeni parintilor, sclavi aserviti societatii si sistemului în care s-au dezvoltat si evoluat, pentru a servi interesele respectivului sistem, bun sau rau.
    Un Weekend minunat, binecuvântat, draga Rebela !

    Apreciat de 1 persoană

  5. Imaginație nu glumă, chit c-ai postat-o pe 1 aprilie!:) Acum, dacă vezi un documentar, aşa cum văzut eu, cu un şobolan ce traversează rețeaua de canalizare şi iese prin vasul de wc, mă gândesc cum mergi noaptea la baie. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s