Sindromul paginilor necitite

Aveau bunicii mei, la țară, o căsuță cu vreo trei camere, una în continuarea celeilalte, dar traiul și-l duceau exclusiv în una singură, unde mâncau, dormeau și puneau țara la cale. Când mă nimeream prin vacanțe pe la bunici, îmi făceau și mie loc în camera de zi cu zi, ne înghesuiam puțin, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap să întreb de ce nu folosim și celelalte camere, pregătite de primit oaspeți, cu cearceafurile albe și pernele umflate, pline de puf de gâscă, din bătătura lor. Erau camerele „bune” și doar târziu, când nu mai eram un copil, dar nici adult nu eram, am fost poftită să dorm în camera de la drum. Era pe vremea când începuse să îmi trebuiască un anume tip de societate, iar vacanțele la bunici începuseră să fie plictisitoare. Atunci am citit cea mai diversă literatură, de la aventură, capă și spadă, cărți de rugăciuni, un abecedar vechi, până la cărți vechi, „de dinainte”, prin care nu prea aveam voie să umblu. Bătrânii nu aveau o bibliotecă prea mare și într-un decembrie târziu, cu zile scurte și nopți lungi, m-am trezit că nu mai am ce citi și m-am reorientat panicată spre colecția de ziare locale, pe care tataie le strângea meticulos. Nu mi-au plăcut și, în plus, tataie era mofluz ca orice colecționar cu colecția violată. Atunci am găsit, la o întindere de braț și sub ochii mei, așa cum sunt uneori lucrurile evidente pe care nu le vezi, cea mai frumoasă carte citită vreodată, puțin îngălbenită și cu urme de umezeală. Tataie o ținea lângă soba de teracotă și rupea câte o pagină din ea, o îmbiba bine cu gaz, o arunca peste lemnele din sobă și o aprindea cu chibritul. După o vâlvătaie inițială, mult fum și suflat în foc, lemnul începea să se aprindă, teracota se încălzea și ochii începeau să ți se închidă într-o toropeală plăcută. Cea mai frumoasă carte citită vreodată nu avea coperți și nici primele capitole, căci iarna începuse de mult și tataie avea tabieturile lui în ce privește aprinderea focului. Avantajul era că lectura te trimitea în plină intrigă, complicată de autor și de paginile lipsă, într-o afacere familială, condimentată cu pasaje scandalos-sexuale și cu răsturnări uriașe de situație. Cartea s-a citit foarte repede, filele salvate de foc se întorceau aproape singure și finalul se apropia cu elan. Eu, cititorul, eram cu sufletul la gură, simțeam deznodământul și aproape tremuram de curiozitate și nerăbdare. Așa m-a găsit ultima pagină, unde, în plin punct culminant, am fost anunțată că s-a sfârșit primul volum. Și atât. Nu știam cum se numește cartea sau cine a scris-o, ci doar că personajele purtau nume ungurești. Restul vacanței, în serile lungi în care tataie mai rupea câte o filă din cea mai frumoasă carte citită, nu am făcut decât să imaginez finaluri posibile, cu convingerea fermă că îmi scapă finalul adevărat al cărții. O sumă de frustrări, nefericiri, neputințe m-au chinuit grozav o vreme, constituindu-se în sindromul paginilor necitite, care nu există documentat, dar pe care îl pot patenta chiar acum. Odată apărut, acest sindrom te va urmări toată viața, atunci când distracția începe după ce pleci tu de la petrecere, sau atunci când sexul cel mai grozav s-ar fi întâmplat dacă nu adormeai înainte de vreme.

23 de comentarii la „Sindromul paginilor necitite

  1. Si eu am citit cand eram copil o carte din asta veche, flendurita cu personaje maghiare, mi-a placut foarte tare dar nu stiu cum se numea. Parca unul se numea Geza. Era o carte cu adolescenti. Mi-ar placea sa aflu ce carte era aceea.

    Apreciat de 2 persoane

      • Așa e.
        Și eu am, la propriu, o carte rămasă neterminată. De fapt, o legendă, „Oastea lui Igor”. Lipseau din fașă multe pagini din ediția pe care o aveam eu cînd eram copil, am citit și re-recitit cartea fără paginile alea de la Igor și așa a rămas pentru tot restul vieții…
        O să mă gîndesc și eu la ideea asta superbă într-o zi cumva, sînt „geloasă” doar pe titlu, ceva mai potrivit și mai frumos ca sindromul tău nu cred c-aș fi găsit 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  2. E fantastic> și eu am la activ o carte ungurească, tot așa, fără coperți, cu pagini lipsă… era vorba despre un buncăr special (lăsat în urmă de naziști), o capcană subterană în care dacă picai erai supus unui program de îndoctrinare psihologică foarte eficace (scriitorul maghiar a avut o imaginație debordantă și un scris agresiv de vreme ce mi s-a lipit pe cerebel).
    🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Exista in lume un numar oarecare (ne-neglijabil) de persoane (femei si barbati) care reusesc performanta sa faca sex in timp ce dorm, literalmente… asa ca exista sperante sa se întâmple doritele grozåvii si daca adormi devreme… 🙂

    Cat priveste literatura etnicilor maghiari l-as aminti pe neuitatul Deak Tamas, cu ale sale volume: „Memoriile unui celibatar” si „Un celibatar in lumea larga”. Merita…

    Apreciază

    • Asta ca sa nu mai zic de Fodor Sandor cu uluitoarele peripetii ale lui Cipi, acest pitic urias…

      Ungurii sunt si ei oameni. Nu mai vorbesc de unguroaice… Am avut odata (ca niciodata) o bursa de 6 luni la Budapesta. Am ramas cu amintiri de neuitat. Acum realizez ca acestea ar putea fi un nesecat izvor de inspiratie pentru niste proze scurte pe Arca lui Goe.

      Apreciază

    • Este vorba, probabil, despre sexsomnie, o tulburare asemănătoare somnambulismului? Omul (mai degrabă bărbat) nu-și amintește episodul și nu se trezește. Cât privește ungurii, și ei oameni, cred că sunt foarte pasionali, dacă stau să plec urechea la vorbele despre rata sinuciderilor sau despre patima unguroaicelor. Am notat: Deak Tamas. Pe Cipi l-am cunoscut, dar nu am fost compatibili, poate sunt prea bătrână pentru el. Mă bucur să vă aud/văd/ citesc!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s