Ketamină

Ca orice fricos autentic, am vrut anestezie generală, să nu văd, să nu aud, să nu știu nimic, chiar dacă intervenția chirurgicală era un moft. Așa că am primit intravenos minunata ketamină. Atunci s-a produs scindarea:yin și yang, apolinicul și dionisiacul, teluricul și solarul, despărțite precum apa de ulei. Am pipăit o stea ce fierbea în nuanțe de ocru, deși nu eram decât un fond fără formă, un cumul de molecule plutind într-o uriașă supă organică, în așteptarea unui mic incident care să mă recompună într-un corp oarecare. Marginile stelei vibrau în lungimi de undă nemaiîntâlnite, ce nășteau aurore boreale dinamice și instabile. Steaua mea și aurorele ce o însoțeau emanau o căldură mulțumitoare, de pântece matern sau de vară californiană, dându-mi o nepăsare fericită cu iz de eternitate. Moleculele mele, parte din uriașa supă organică, reverberau într-un ritm cardiac alert, cântecul universului. În acest timp, teluricul, yinul sau dionisiacul, indiferent la cântecul universului, stătea lipit de masa de operație, promițând iubire veșnică fiecărui membru al echipei operatorii. Fără vreun minim discernământ, teluricul răspândea iubire deopotrivă femeilor și bărbaților, ceea ce a atras pe alocuri nemulțumiri. Din lipsă de înțelegere, cercul de iubire s-a rupt și teluricul a devenit agresiv, făcându-mă de rușine și proferând injurii. Injuriile nu au fost birjărești, ci aproape savante, cum că doctorii și asistentele sunt ca sarcopții râiei. Îți intră pe sub piele și, săpând neobosit acolo, îți creează iritații. De la injurii la amenințarea cu moartea nu a fost decât un pas mic și teluricul meu a promis apoteotic că, odată scăpat, îi va călca pe toți cu mașina.

Intervenția chirurgicală a durat cam șase minute, în care am iubit veșnic, m-am răzgândit, am jignit personalul medical și l-am amenințat cu moartea. M-am plimbat prin univers și am creat cea mai frumoasă amintire vizuală a mea, o amintire a unei realități incerte, pe care nimeni nu mi-o poate nega.

Aceasta este o poveste despre adevăr, relativitate și ketamină.

 

 

 

48 de comentarii la „Ketamină

  1. Ca orice (alt) fricos autentic, am trecut prin aceasta experienta, si nu o data, ci de trei ori. Adica de fiecare data cand era necesar ca cineva sa se apropie fie si la o distanta de juma de metru de orice bucatica din mine. Se pare ca eu sunt mai blajina din fire, pentru ca dincolo de visul meu in culori, am fredonat. E drept, ca treaza fiind, nu as face asta nici macar daca as fi singura pe o raza de un kilometru si as avea si doape in urechi, dar atunci, invadata de culori fiind, nu m-as fi oprit nici sub amenintarea cu moartea.
    Asa ca te inteleg si declar ca nu as face altfel nici cea mai banala interventie, chiar daca pe urma trebuie sa suport luni de zile zambetele ironice ale colegilor si intrebarile „inocente” despre ce am nou in repertoriu
    Noapte linistita si sa te refaci repede dupa chinul celor 6 minute 😀

    Apreciat de 2 persoane

  2. Pingback: Ketamină — SUNT UN ADOLESCENT REBEL – Mihail stories

  3. (6)Sase minute de relativitate
    traite între viata si moarte,
    magia plutirii pe râul styx,
    între infernul real si lumea de dincolo de vis…
    (6)Sase minute de lupta cu sine
    pe frontiera dintre rau si mai bine
    un fir invizibil de apa si plasma
    ce curge-n artere si ades ne condamna…
    (6)Sase izvoare ce curg prin gradina
    prin noaptea lui yang obscura lumina
    amestec de supa din yin-ul albastru
    bauta de cei ce sa-nchina la astru…

    1.Acheron – râul tristeții
    2.Cocytus – râul plângerii
    3.Piriphlegethon – râul de foc
    4.Lethe – râul uitării
    5.Mnemosynne – râul memoriei
    6.Styx – râul urii…
    ………………………….
    7. râul iubirii adevarate, neconditionate, fara prejudecati…

    Demande d’asile en France

    En guise de dédommagement, le gouvernement réclame l’ensemble des revenus tirés de l’autobiographie d’Edward Snowden et d’éventuelles adaptations cinématographiques, ainsi que les sommes touchées pour ses interventions publiques. Il demande au tribunal de prononcer une injonction en urgence pour empêcher ses éditeurs américains de lui transférer des fonds.

    La puissante organisation de défense des libertés ACLU a volé au secours du lanceur d’alerte. « Le livre ne contient aucun secret gouvernemental qui n’ait pas déjà été publié par des médias respectés », a estimé Ben Wizner, directeur des questions de technologies et de droits.

    Snowden, lui, est en pleine tournée promotionnelle. Ce week-end, il a lancé un appel du pied à Emmanuel Macron, indiquant lors d’une interview sur France Inter qu’il « aimerait beaucoup » obtenir l’asile en France. Certains y sont favorables : l’eurodéputée LREM, Nathalie Loiseau, qui a estimé lundi que Snowden avait « rendu service à l’humanité ». A ce stade, il semble assez peu probable que Paris défie frontalement Washington sur ce dossier.
    Sa-ti fie viata o eterna bucurie, iar pacea-n Suflet sa îti fie înmultita cu o mie, draga Rebela… ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

      • Nu ma pricep la stihuri sau stiluri poetice, ori proza, eu doar am asternut în cuvinte rimate, ce mi-a trecut prin minte, inspirat de articolul postat, iar daca spui ca e asa, ramâne cum spui dumneata…
        Iar în ce priveste „numarul fiarei”, stixul, si cele 6 râuri, recunosc ca le-am mentionat deoarece am vrut sa iasa o ciorba taraneasca, adaugând de la mine condimentul iubirii de la punctul 7.
        O seara binecuvântata cu liniste bucurie si pace, cu de 7 ori câte 7 sentimente pozitive si frumoase în Suflet !

        Apreciat de 2 persoane

      • In mod pseudo-paradoxal si cvasi-siderant, desi afirma ca nu se pricepe la proza (nici la proza ??!) dl. Iosif este foarte, foarte prozaic. E prozaic pana la Dumnezeu. De poetic, ce-i drept e drept, nu-i poetic dar in schimb incearca sa fie numero-logic. Nu-i iese figura decat pentru numarul i (ala care este egal cu radical din minus unu). Imi place insa la nebunie ca este intotdeauna foarte on topic. Probabil ca iubeste in numerele irationale. De ex. pi. (Apropo, d-le Iosif, pi este si transcendental… ceea ce desigur ca stiati, fiind jucator de sah)…

        Apreciat de 1 persoană

  4. Descrierea excursiei tale in acea zona limita (pe care mi-e teama s-o numesc intr-un fel anume) mi se pare de-a dreptul uluitoare… si ma face sa ma simt nedreptatit. Am fost si eu de vreo cateva ori sub anestezie generala dar n-am trecut prin nimic spectaculos. Absolut deloc. Si la ducere si la intoarcere a fost la fel de brusc si de firesc, exact ca atunci cand adormi si cand te trezesti spontan din somn. Nu tu explozie de culori, scintilatii, abisuri cosmice, nu tu vertij sau confuzie, nu tu furie sau senzatii bizare. Nici vorba sa-i injur pe doctori (ori pe altii)… Un somn fara vise. Aproape ca imi vine sa cred ca fabulezi sau exagerezi din postura de autor de literatura. Si asa as crede daca nu mi-as aminti experienta prin care a trecut sotia mea dupa o anestezie generala. Revenirea la deplina realitate in cazul ei a durat vreo doua oare si parea asemanatoare trezirii dupa o betie grea. Ma strangea de mana si-mi cerea sa-i confirm ca eu sunt, pentru ca vizual nu distingea prea bine, apoi imi insira tot felul de bazaconii precum ca plamanii nu i s-au intors inca si ca asteapta sa-i vina de undeva… in genere parea sa se simta raspandita pe o arie foarte mare spre infinit, iar revenirea de sub anestezie insemna o re-coagulare si o intoarcere in vechile frontiere… Totusi, am impresia ca, impotriva tuturor aparentelor, experientele de acest gen nu au nicio legatura directa cu vecinatatea mortii si/sau a neantului. Se aseamana cu acelea doar prin faptul ca presupun pierderea controlului motric si a vointei, si decuplarea de simturi, dar in rest nu, nici vorba, chit ca ne place sa ne grozavim cu asa ceva. (Vorba ‘ceea, „Ce zice un manelist cand moare?” – „Ia uitati-va ce pot sa fac eu!”).

    P.S. In ceea ce priveste mesajele (oarecum) subliminale pe care proza incearca sa le transmita (incarcate, as zice, de fåptura ta, de sinele tau adanc), as mai avea de cugetat inainte de a ma aventura sa comentez. Pare-se ca ai un suflet… spectaculos, ca sa zic asa…

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu mă pot să mă dezic de sinele meu, dar nu e locul potrivit să-l judecăm. Imi pare rău că experiențele tale au fost anoste pentru că ceva ai ratat: să te trezești cu gratiile de la pat ridicate. Nu mă supăr că pui sub semnul îndoielii experiența mea, incriminând oareșce transpunere artistică, considerându-mă îndreptățită să mai exagerez uneori. Unde ar fi povestea dacă am adormit și apoi m-am sculat? Așa ceva fac, cu unele excepții în fiecare zi. Faza cu plămânii care trebuie să sosească merită o poveste: am auzit multe la trezirea pacientului, dar asta e ieșită din tipar.

      Apreciat de 2 persoane

      • Sa-l judecam cred nu-i nicaieri locul si timpul potrivit pentru noi (cititorii-muritori), eventuala judecta (de mai apoi) fiind programata intr-o zona Atemporala si Aspatiala (nu?), dar de deslusit, talmacit si rastalmacit, cine stie, poate s-o gasi un pic de loc si un pic de timp… Undeva, candva, numai si numai cu acordul armonic tacit (adica mutual) al proprietarului… In sfarsit, ceea ce voiam de fapt sa remarc, acum dupa a doua lectura a acestei povești despre adevăr, relativitate și ketamină, este ca, desi experientele mele cu anestezia generala au fost de o platitudine desavarsita, totusi majoritatea starilor si senzatiilor descrise de catre autoare mi se pareau cumva foarte familiare… incat ma gandesc daca nu cumva o fi „tradare” la mijloc, si ca precum Camus in „Ciuma”, intreaga proza nu-i decat o transpunere simbolica (poate chiar involuntara) a cu totul altceva. 6 minute?! Hm… Cam cat o partida de sex salbatic… Plus ca toate senzatiile si faptele descrise se potrivesc uluitor de bine… Si si acolo ne cam place sa intrevedem proximitatea mortii si si sfidarea acesteia… Cred ca o relectura a textului din aceasta perspectiva poate da cititorilor si cititoarelor o noua dimensiune a emotiei literare fata cu aceasta poveste nevinovata despre adevăr, relativitate și ketamină.

        Apreciat de 2 persoane

      • Freud, Charcot și Jung te-ar pupa pentru demersul psihanalitic de mai sus. Că moartea e un afrodisiac puternic știe toată lumea, dar nu știu dacă e cazul în povestea mea. Poate că ai dreptate, poate te înșeli, nu poți demonstra nimic. Nu uita că (e una din greșelile psihoterapeutului) există tendința să judeci lumea prin raportare la sine. Cred că mai simplu e să încerci ketamina, să ne lămurim odată!

        Apreciat de 1 persoană

      • Pai nici nu-i nevoie sa demon-strez… ceva 🙂 (Ceea ce este deja mai mult decat evident)… Si desigur ca da, poti da vina pe mine si faptul ca nu pot judeca decat numai si numai cu masura mea si raportandu-ma exclusiv la mine insumi… (cum altfel?) doar ca deh, suntem semeni, avand cele de baza in comun… asa ca greseala (inevitabila) a psihanalistului nu va altera musai concluziile ci cel mult le va distorsiona nitel la nuante… Corectiile si ajustarile urmand sa se adauge mai pe urma, din vorba-n vorba, ca acuma. Se cheama maieutică. Eu asa cred.

        P.S. Hm.. Poate ca o sa incerc ketamină diseară… 🙂

        Apreciat de 2 persoane

      • Mi-am pierdut sirul gandurilor, vazand atata pasiune raspandita in van. Daca as fi mai curajoasa ti-as spune ca esti putin cam afurisit si ca se vede de la o posta ca iti place tenisul: castigi pe serviciul celuilalt. Mie mi se pare amuzant, dar nu cred ca toata lumea gusta genul asta de distractie. Pentru Iosif am o slabiciune deosebita, el fiind primul meu cititor, desi, recunosc, mi-a creat multa confuzie prin comentariile lui.

        Apreciat de 2 persoane

      • Ah, care va sa zica mare noroc am ca nu esti inca si mai „curajoasa” si/sau „aţâţată”… că cine stie ce-ai fi-n stare să constati cu voce tare despre bietul de mine.

        Ok, (sper ca) am pins ideea despre monumentele naturii protejate de lege si voi face tot ce-mi sta in putinta sa nu mai cad in pacatul braconajului… pe care nu toata lumea-l gusta ca distractie. La urma umei doua avertismente, venite in aceeasi zi, de la doua doame, ar trebui sa fie destul chiar si pentru un domn Goe.

        Apreciat de 2 persoane

  5. @Dl. Goe
    (999)Noi, în empatica si nelimitata Noastra dragoste, Adevarata, Absoluta, Atemporala „transcedentala” neconditionata, sacrificatoare, fara judecati/prejudecati putem doar sa ne rugam Tatalui Nostru asemeni Fiului Sau de pe cruce, si sa ex clamam: „Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!”

    Apreciat de 1 persoană

    • @Iosif – Vai, vai, vai, voi(101) sunteti in posesia une dragoste nelimitate (infinitul fiindu-va la degetul mic)… Si a-o-le mai sunteti si lipsit de judecati si (vai mie) de prejudecati (pai judecati si d-voastra, ce naiba!) si mai presus de toate sunteti asemenea lui Isus, iar in acest context (Absolut, Atemporal si Transcendental) fabulous, faptul ca va suntem interlocutor si va bagam in seama nu poate fi decat ca cand ati fi rastignit pe cruce si supus supliciului final. Iarta-l Doamne ca nu stie ce spune!

      D-le Iosif dar domnia voastra realizeaza ce lozeste pe aici? Ma indoiesc (deci exist?) intrucat dupa cum ati recunoscut suteti cam fara judecata.

      P.S. Este oarecum trist (si nelinistitor) ca in insiruierea de vorbe „Noastra dragoste, Adevarata, Absoluta, Atemporala” care va curg cu incontinență din traista, doar biata „dragoste” a fost ortografiata cu litera mica. In rest numai majuscule cat cuprinde. Haide d-le Iosif, desteptarea, iluminarea… si eventual practicati nitel smerenia (ca asa ii sta bine unui apostol). Zic si eu. Nu dau cu parul.

      Apreciat de 1 persoană

  6. Prima anestezie totală am avut-o la 16 ani. Până mi-au pus medicii mâna la loc a fost timp suficient să fim doi. Abia după 15 ani am observat că mai am pe cineva sau ceva cu mine și mi-au mai trebuit vreo 5 ani să scap de însoțitor.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Să explic. Ca și copil nu am avut prieteni imaginați. Nu am văzut îngeri și nu am avut dumnezeu. La 11 ani am fost conștientă că am ceva ca și gânduri și am știut că, acestea sunt ceva generate sintetic. Eram curioasă să știu ce le generează. Nu trebuie să îmi explici sau să îmi răspunzi sau să te simți obligată
    Be cool. Chestiile pe care nu le percep alții sunt totuși reale , no și? 😄

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu e întotdeauna ok sa vezi lucruri pe care nu le văd ceilalți. Că e la limiita normalului e suficient să iți afecteze viața. Eu, de exenplu, sunt specialistă în a-mi face griji, pentru că sunt structural o anxioasă. Tu, din puținul pe care m-ai lăsat să-l văd, ai dezvoltat propria ta filosofie de viață, adică ai propriul tău fel de a explica lumea și existența. E loc sub soare pentru toată lumea. Mi-ar plăcea să te cunosc, și pe tine, și pe filosofia ta.

      Apreciază

    • @Smaranda – Da, cred ca aveti dreptate. Sunt convins ca aveti. Cel mai mult imi place insa ilustrarea pe care o propuneti alengand sa-mi adresati tocmai mie acest mesaj. Plus mesajele indirecte pe care inevitabil le adresati astfel celorlalti care converseaza cu dl. Goe. Prin urmare ca suntem cu totii tot o apa si un pamant. Ceea ce nu poate fi altfel decat perfect adevarat. Va multumesc asadar pentru amabilitatea de a ma considera egalul d-voastra relativ. 🙂

      Partea cu adevarat amuzanta este insa ca si d-voastra inseva (criticandu-ma) tot cu sarmanul domn Iosif dati de pamant intr-un mod nu chiar subtil.

      Oare pe cine (altcineva) ar trebui sa aleg drept concurent (nu stiam ca-i vreun concurs) ca sa probez extra-super-cali-fragilistici-tate? Ce sanse as avea?

      Apreciază

      • Șansele sunt zero stimate domn, căci eu sunt chiar un zero barat și de acolo vă vorbesc. Dacă veți cumpăra vreodată produse de la un pennymarket s-ar putea ca la caserie să vă întâmpin chiar eu, zâmbind amabil și să vă mulțumesc sincer că ați ales să cumpărați produsele chiar la noi. Cu toată dragostea.

        Apreciază

      • @Smaranda – Cred ca s-ar cuveni o mica recapitulare. asadar eu am intrebat:

        Oare pe cine (altcineva) ar trebui sa aleg drept concurent (nu stiam ca-i vreun concurs) ca sa probez extra-super-cali-fragilistici-tate? Ce sanse as avea?

        iar d-voastra ati dedus automat (refllex) ca musai ma refer la d-voastra si numai la d-voastra, si ca nici macar n-ar putea fi vorba sa existe alticneva mai de soi pe care sa-l concurez ca sa ma arat extra-super-cali-fragilistici. Asadar ca declarativ va consoderati zero-barat dar, totusi, dupa cate se vede, va luati foarte tare-n seama. Din (ne)fericire nu, nu fac cumaraturi la pennymarket dar, mai stii?!, poate ne-om intalni in alte magazine. In tot cazul pastrez dragostea pe care mi-o oferiti ca prea e draguta. Merci la fel. 🙂

        Apreciază

  8. @ adolescenta
    Este ok să vezi lucruri pe care alții nu le văd. E chiar normal. Supranatural e atunci când le crezi supranaturale și te crezi special. Ce dorești să spui când confirmi că vrei să-mi cunoști filosofia. Nu am una. Vorbește cu mine clar. Ce dorești?

    Apreciat de 1 persoană

  9. @ dl goe, păstrați dragostea caci e sinceră în indiferent ce magazin vă găsiți. Într un moment de liniște, cândva, veți înțelege, probabil, ce am vrut să vă transmit. Cu drag.

    Apreciază

  10. @ dl goe
    Asta cu ” pritetenii știu de ce” îi ceva reclamă cu bere dacă nu mă înșel. De ne-om întâlni tare dată, deși nu cred, o fi cu wisky. Da nu de Johny walker că nu-i destul de supi. Aduc eu kobe sau Tullamore. Preteni dară.

    Apreciază

    • Oferta d-voastra este onoranta si de nerefuzat… desi as fi tentat sa spun ca daca as avea de ales as prefera un pahar de Henri IV, Cognac Grande Champagne…

      Dar de unde stiti asa de sigur ca sunt o persoana fizica si nu doar o secventa de cod pe un server dotat cu o oarecare inteligenta artificiala si programat sa raspunda automat interlocutorilor care vor musai sa aiba ultimul cuvant?

      P.S. Sper ca nu sunteti ple lista celor gingasi ocrotiti de lege pe acest blog.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s