Maladii

În anii de studenție trăise într-o cameră de cămin din puținul pe care-l trimitea taică-său. Dar el era băiat chivernisit: îi ținea de foame zgomotul citadelei și spoiala intelectuală din jurul lui. Se hrănea cu covrigi și se culca seara târziu cu mațele chircite dureros, ca o dovadă organică a efortului pentru o viață mai bună. Când studiile au luat sfârșit au apărut ele, muștele. Nu le vedea cu toată retina, ci le zărea cu vederea periferică, însoțindu-l la fiecare pas în roiuri dezordonate. A încercat să le alunge fâlfâindu-și palmele pe lângă urechi, dar palmele îi treceau libere, lăsând muștele să zboare nestingherite. I-a trebuit un timp să-și dea seama că muștele nu erau reale, deși uneori le auzea bâzâitul și că mizerabilele insecte sunt un obstacol în calea viitorului lui cel bun. S-a dus să consulte un medic, așa cum ar fi făcut oricine care zărea cu coada ochiului muște ireale, iar doctorul l-a ciocănit, auscultat, pipăit, înțepat și i-a dat un tratament dubios: să mănânce multă friptură în sânge, de trei ori pe zi, dacă se poate. Are o maladie banală, se cheamă anemie, dar cu o dietă bună va dispărea de la sine. Tânărul, care făcea mereu lucrurile așa cum trebuiau făcute, a înlocuit covrigii cu fripturi în sânge și, deși era reticent, a putut vedea cum numărul de fripturi era invers proporțional cu numărul de muște din câmpul vizual periferic. În cele din urmă, cu stomacul ghiftuit, ultima muscă s-a topit în universul ei ireal, lăsându-l vindecat de această maladie pasageră. Numai bine pentru a face loc altei maladii, mai grave și mai zgomotoase. Dormea prost, intermitent, avea gânduri obsesive, schimbări de dispoziție, momente de impulsivitate. Îi dispăruse pofta de mâncare și o tensiune cvasipermanentă în abdomenul inferior îi făceau existența dificilă, punându-i sub semnul întrebării viitorul cel bun. A alergat la doctorul lui, acela care l-a tratat cu friptură în sânge și acesta, știutor în halatul său alb, indiscret ca o hoașcă bătrână, i-a confirmat că suferă de o nouă maladie: F63.9, adică o tulburare a obiceiurilor și atracțiilor, ușor de tratat, dacă îi ascultă sfatul. Friptura în sânge nu este suficientă, din păcate, deși nu e total inutilă. Va trebui să se însoare, căci maladia, căreia oamenii din popor îi spun dragoste, e pasageră, cum a fost și anemia, dacă este tratată corect. Și tânărul nostru a ascultat de sfatul medicului și și-a luat de nevastă fata care îi ocupa mintea și sufletul. Era fata de care îi era dor si când era la doi pași de el, de care îi era foame asemeni unui flămând cu centrul de sațietate stricat.  Maladia s-a dovedit rebelă și greu de tratat, dar încet și cu răbdare, tânărul nostru s-a regăsit pe sine, obsesiile au dispărut, somnul s-a îmbunătățit, iar în vintre s-a făcut liniște.  Doctorul lui (ce noroc pe el să dea peste un asemenea doctor) a avut dreptate: cu tratamentul adecvat, toate maladiile sunt trecătoare.

22 de comentarii la „Maladii

  1. Viata insasi e o boala mortala, contagioasa, cu transmitere pe cale sexuala” Fiecare ii da de leac cum poate.

    P.S. Sper ca eroul povestii tale sa-l gaseasca pe doctorul såu tot la cabinet si atunci cand l-o cauta pentru criza de la mijlocul vietii. Si asta tot asa, o boala. Sunt curios ce tratament o sa-i recomande.
    Deocamdata suntem in plina toamna, cu pastrami si cu vin, uite asa ne chinuim. Ce faci de Halloween?

    Apreciat de 1 persoană

      • Presupun ca nu orice anomalie e o maladie… Prin urmare pot considra ca tratamentul mentionat este mai degraba preventiv si poate (cum bine zici) de întreținere, caci nu ma astept sa vin de ce? ceva… Altii prefera savarinele… Sper ca metabolismul tau, care se opune chinului cu pastrama si cu vin, iti ofera alternative rezonabile si-ti ingaduie alte fantezii de întreținere toamna. 🙂

        Apreciat de 2 persoane

      • Am aflat, cu uimire, că OMS clasifică dragostea ca fiind o tulburare mintală, după alcoolism, dependentă de droguri, cleptomanie. O grămadă de exagerări. Cu pastrama și vinul nu am nimic, dar reciproca nu e valabilă: ele au ceva cu mine. Cică nu am atins încă nivelul ăsta de tratament.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Faina povestea studentului bolnav de atâtea boli, aproape incurabile, exceptând-o pe ultima „casatoria” care este moarte sigura, mai cu seama atunci când un adolescent rebel lipsit de maturitate si de imunitatea data doar de vaccinul cu (AAAE) este atins de aceasta maladie. 🙂
    Sper ca fiul meu sa nu treaca prin ce a trecut studentul tau, tinând cont ca are un doctor sublim alaturi si o bunica harnica, precum o albina. Deocamdata nu cred ca-l bâzâie mustele, deoarece acestea sunt atrase doar de „carnea în sânge”, iar din câte am observat pâna acum, prefera carnea bine fripta si rumenita.
    O zi faina, binecuvântata cu liniste, bucurii si pace sufleteasca, draga Rebela !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s