Spiritul Crăciunului

Când oamenii se întorc către cei dragi, aleargă după cadouri, împodobesc bradul, se străduiesc să fie „mai buni”, fac târguieli pentru mese îmbelșugate. Magia sărbătorilor. Știți despre ce vorbesc? Că eu, nu! Văd, mai degrabă, oameni nervoși, alergând grăbiți în toate direcțiile, făcând provizii ca pentru apocalipsă. Cei care așteaptă o săptămână de vacanță de sărbători duc cu greu povara ultimelor zile de lucru și elaborează planuri de concediu, pentru că vor face în șapte zile ce nu au făcut tot anul. Sunetul străzii este mai crescut decât de obicei și o parte a orașului, care dormitează în restul anului, devine vizibilă, invadând, cu stângăcia comportamentelor uitate, piețe, trotuare și alei neumblate. Astfel se face că, înainte de Crăciun, cuprinși de febra pregătirilor sau, doar așa, dintr-o neliniște sărbătorească, vei întâlni pe străzi pe cei pe care nici nu-i bănuiești: bătrânei topiți de vârstă și de boli, mirosind a naftalină, cerșetori murdari care-ți miros „nevoia de a fi bun” și-ți oferă sprijinul altruist, persoane cu handicap pe care familiile, dintr-o jenă neînțeleasă îi țin ascunși mai tot timpul, mai puțin de sărbători, când bieții năpăstuiți se bucură gutural și zgomotos de aer și lumină. Tot Crăciunul poate a scos-o și pe ea la lumină: foarte tânără, blondă, înaltă. Ar putea fi frumoasă, dacă un rictus de furie nu i-ar schimonosi trăsăturile. Privirea îi e tulbure sub sprâncenele adunate a supărare, iar gura e deschisă, cu buzele răsfrânte într-un fel de rânjet. Are pantaloni de pijama pe sub fusta în carouri și se oprește în mijlocul intersecției, de unde, privind strada sau pe Dumnezeu, aruncă ocări înspre lume. Ceea ce te îngrozește până în măduva oaselor nu e rictusul și nici ocara din suflet, ci căruciorul pe care tânăra femeie îl împinge. O fetiță, la fel de blondă ca mama ei, cam subțire îmbrăcată pentru orele dimineții, își rotește capul în toate direcțiile, bucuroasă de plimbare. Iar tu, martorul scenei, te întrebi dacă nu e timpul să faci o faptă bună, că doar e Crăciunul, și să suni la poliție sau la protecția copilului. Eziți puțin și nu te hotărăști dacă fapta e bună cu adevărat sau e o faptă mizerabilă, care desparte o mamă de copilul ei. De luat o decizie e al naibii de greu și vei prefera să uiți rictusul de furie și hăinuțele prea subțiri. Vine Crăciunul și nu vrei să-i strici magia.

43 de comentarii la „Spiritul Crăciunului

    • Aaaa… si inca ceva… Nu ca n-ai avea dreptate, ca ai. Ai foarte multa dreptate, foarte multa (dar… ce sa faci cu ea ca n-o vrea nimeni). Ce? Nu stim noi? Si noi. Ca stim. Si atunci daca nema putirinta ce mai chichirez galceava”? Geaba? Care-i solutia? Care-i alternativa? Simpla. Cine n-are copii sa-si cumpere. Astia sunt singurii care (ne) mai pot salva spiritul Craciunului. Serios. Ma rog este aceasta o nuanta (pro-creationista) asemanatoare cu cea propusa de Jean-Paul Belmondo / Valjean Sartre in finalul monumentalului sau roman despre viata, intitulat (foarte ilustrativ) Greatza. O solutie valida. Temporara, provizorie… deci cu atat mai definitiva. Haide la treaba. Stii sa faci cozonaci? Sarmale? Proza scurta? Cum vrei tu si dupa aceea mâncam. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • A face cozonaci e suficient pentru a da un sens unei existențe. E treabă complicată și nu pentru vreun amator ca mine. Când eram copil nu aveam voie să deschid ușa bucătăriei, să nu vină aer rece la cozonac sau să nu-l deochi. Și cum puteau mirosi! Nicio greață! Viața are sens! Eu știu să fac sarmale!

        Apreciat de 2 persoane

      • Super, te-ai scos. Si daca da, atunci fa bine si da o dezmintire credibila (daca poti) la stirea pe care ai produs-o in proza de mai sus (intitulata „Spiritul Craciunului”). Sau macar adauga un happy ending, un epilog, ceva, din care sa rezulte ca au trait cu totii fericiti pana la adanci batranete. Inclusiv fetita cu chibriturile. Sau ca tocmai asta fac acuma, sunt facand, cu asta se ocupa… problema fiind (asadar) in curs de rezolvare. Promit sa aprob pozitiv (chit ca in genere nimeni nu da doi bani pe stirile bune)… 🙂

        Apreciat de 2 persoane

      • Nu, nu l-am impodobit eu. Nevasta-mea l-a ales si l-a cumparat (de marime medie, intrucat eu am tendinta de a-i lua pe cei mai mari). Eu l-am montat in suport, iar de decorat s-au ocupat fiica si fiul meu. Mai este de pus decoratiunea din varf pastrata pentru seara de ajun, pe care o va pune fiul meu ajutat de mine (ca trebuie sa-l ridic)… Si nu, n-am omorat nicio padure de conifere, bradul provenind de la o ferama special amenajata unde niste agricultori intreprinzator au mereu grija an de an sa planteze, sa creasca si sa perpetueze aceasta specie de conifer, oxigenand intre timp atmosfera. Ma rog provizoriu intrucat dupa utilizare majoritatea brazilor sunt arsi sau se descompun producand la loc exact aceeasi cantitate de bioxid de carbon pe care o extrasesera din atmosfera pe vremea in care erau vii si ferice crescand la ferma. De-ale legilor de conservare a materiei. Pe vremea copilariei mele brazii de craciun erau refolositi fiind transformati in sabii, spade, sulite cu care ne inarmam noi cetele de copii din cartier purtand razboaie pana hat dincolo de mijlocul lui iernii… Mai putin copiii din cartierul Primaverii care erau prea mari pentru niste razboaie atat de mici. Dar, tu, n-ai si tu o poveste cu bradul? Cat de mica. Nu se poate. Nu pot crede asa ceva.

        Apreciat de 1 persoană

      • Chiar nu am o poveste notabilă cu bradul. Împodobirea bradului e constant emoționantă și cred că îmi place cel mai mult de Crăciun. Poate aș putea să-ți spun că bradul meu, tot ca o constantă, avea printre globuri și-o pisică (vreo 20 de ani), care mai răsturna pomul, mai spărgea câte ceva, dar făcea parte din sărbătoare. Altădată am reușit să cumpărăm un brad falnic, cu o tulpină groasă, la care am cioplit pe rând cu niște cuțite de bucătărie. Nu am reușit să-l subțiem prea mult și l-am proptit în postament într-un echilibru precar. Era suficient să privești către el și cădea. Așa că l-am legat cu o sfoară de calorifer și cu altă sfoară de birou. Era un pom de Crăciun legat fedeleș.

        Apreciat de 3 persoane

      • Merci pentru poveste. Misto. Cu „ingaduinta ta” o s-o colectez si o s-o inserez (in accord cu regulile citårii si ale dreptului de autor) in colectia „bradul” a comentariilor de pe Arca lui Goe. Poate vor fi si altii stimulati sa scaota de la naftalina amintirilor asemenea intamplari poznase si universal valabile.

        P.S. Pisica mea este cuminte. Se mai baga pe sub brad dar este atenta si grijulie. Nu doboara nimic dar se joaca cu bomboanele care cad singur din brad…

        Apreciază

  1. Pingback: O brazi frumoși… « (b)Arca lui goE

  2. Pentru mine, într-un stil inconfundabil, pui degetul pe rana. Spiritul Craciunui privit din alt unghi. Vezi cum ne crizează in diverse aglomerații, bătrânei ce-si târzie nevoile pe străzi și cerșetori ce ne speculează sentimentele. Dar finalul te răvășește. Mulțumesc frumos! Superb!

    Apreciat de 3 persoane

  3. Dimensiunile limitate 3D ale perceptiei rational-sentimentale, în care omul intra la nasterea biofizica în acest circuit (închis) al vietii, îi permit fiecarui individ, sa-si aleaga liber responsabil si asumat, directia calatoriei spre eliberarea de sine, din EG(oul) mostenit genetic, prin „nasterea din nou din apa si Duh”,dându-i posibilitatea Exodului din acest „matrix închis” al relativitatii sclaviei 3D, alegând Calea, Adevarul si Viata (AAAE) exprimate în Cuvântul Sau, daruit de Dumnezeu lumii întregi, prin întruparea în Fiul omului Hristos Iisus (Eliberatorul) sufletelor înlantuite genetic, si înaltarea spirituala spre noi si magice dimensiuni elevate, nelimitate de ideologii, filosofii, concepte, obiceiuri, legi, calendare, zile mai speciale sau ordinare, traditii omenesti trecatoare, schimbatoare, pieritoare… 🙂
    „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

    Sa ai un sfârsit de an binecuvântat cu sanatate, bucurii, pace, împliniri si fericire reala, alaturi de cei apropiati de Sufletul tau frumos, draga Re Blle !

    Apreciat de 1 persoană

    • Wow… Domnul personaj Iosif (onescu) s-a primenit si se pregateste de praznic… Frumos prezent (ne) ofera in monumentala sa atemporalitate. Bravos na(ra)tiune. Halal sa-ti fie. Asa metamorfozare bengoasa mai rar. Si nimeni nu pare sa o bage in seama. Tttt…

      @Domnule Greblea, apropo, stiu ca mesajul de dar nu se cauta la dinti, cu atat mai abitir in Luna cadourilor, dar (din dar se face raiul) cu voia d-voastra si cu tot respectul cuvenit unei persoane evlavioase v-as adresa cateva intrebari caci mesajul d-voastra (in ansamblul såu, forma si fond) lasa loc de nedumeriri. Vad ca ati adaugat legendarului prenume, un nume (de familie) transformand personajul in persoanå. Mie personal mi se pare o pierdere faptul c-ati renuntat la renumele Onescu in favoarea numelui Greblea, dar ma rog e decizia d-voastra (felicitari) pentru a va promova fåptura si n-are nimeni ce obiecta. Greblea e, Greblea sa fie… Mie mi se pare ca misionarismul pe care-l propovaduiti ar fi fost mai bine slujit de un personaj anonim si anodin (precum Iosif cel mare oarecare), decat de o persoana numita Greblea. Dar ma rog, acest detaliu (nici) nu (prea) conteaza in ecuatia aventurii d-voastre virtuale.

      (a) Ceea ce ma intriga este poza pe care ati folosit-o in avatar. Cine este Domnul din poza? Este chiar Domnul Isus? Sunteti d-voastra insiva? Poza din buletin? (da, foarte sexi). Sau este un actor oarecare cu priza la public (si la dame) pe care-l folositi ca chip cioplit ca sa agatati enoriase? Serios acuma? Vad ca imprumutati din metodele traditionale de manipulare (taman alea pe care le blamati)… D-voastra cum considerati? (Ca toate merg brambura pe lumea asta).

      (b) Auziti, dar ce se intampla cu oamenii care s-au nascut si (pardon de expresie) au murit inainte de Christos? Cum ramane cu vesnicia lor? Caci ei habar nu aveau ca trebuie sa creada in Isus Christos ca să aibă viaţa veşnică. O alta nedumerire ar fi legata de cei care, dupa parerea d-voastra (aveti domnia voastra aceasta parere?) nu se califica pentru viaţa veşnică? Ce se intampla cu ei? Dispar? Ca si cand n-ar fi fost? Cum se impaca Atemporalitatea Adevarului Absolut cu aceasta dilema a celor care sunt (adica ca sunt prin urmare definitiv) si care (deodata) nu mai sunt? Sau te pomenesti ca vor continua sa existe (3D?) dar sunt sortiti sa-si petreaca vesnicia in Infern… Sunt convins ca cineva ca d-voastra aflat tin posia AAAE poate raspunde cu usurinta acestor intrebari, avand nu numai puterea ci si interesul sa o faca pentru a clarifica aceste minore nelamuriri. Mie mi se cam pare ca aveti o pozitionare necrestineasca, aroganta, fudula, de gasca, favorizandu-i pe unii in defavoarea altora si ignorand faptul ca toti oamenii sunt la fel de nemuritori si ca de fapt nu aveti puterea de a raspunde niciunei intrebari care nu se incadreaza in cliseu.

      (c) Cine este Catalin Crisan? Este cumva un miner din Petrila?

      P.S. Sper sa nu ma intelegeti gresit. Inca imi place la nebunie salata de cuvinte alandala pe care o etalati in mesaje (malaxorul sa traiasa), iar faptul ca ma „straduiesc” sa extrag sensuri si nelamuriri din asa ceva este doar un exercitiu ludic si (sper) reciproc avantajos. Sunteti dupa parerea mea un domn Goe de toata frumusetea, iar staiful mistic in care va ambalati eg-oul mostenit (vai) genetic, va da un shic cu totul admirabil, sublim am putea zice… Sper sa nu va suparati prea tare pentru ca (spre deosebire de restul lumii) va iau in serios si in considerare in posura d-voastre de domn Goe, ca con-frate cum ar veni. Si daca n-oti fi in stare sa raspundeti la nevinovatele-mi intrebari, nu disperati. Nu s-au terminat mi(ni)sterele, iar triumful talentului este garantat. Dati-i-nainte stimabile. Aveti putintica rabdare?

      Apreciază

      • J’adore les défis, mais «l’esprit de Noel» m’amène à ne pas répondre aux ironies cachées parmi les mots et les phrases choisies par M. Goe. Joyeuses Fêtes dans l’esprit de l’amour, mes chéris amis virtuel.

        Apreciat de 1 persoană

      • C’est pas grave. Vous pouvez répondre aux questions plus tard, après les fetes de Noël, après le rebond. Mais n’oubliez pas… D’ici là, je vous souhaite un Joyeux Noël, en toute tranquillité d’esprit, avec tous vos proches, de l’univers et même du multivers.

        Apreciază

  4. Din păcate, mă tem că am pierdut spiritul Crăciunului din momentul în care mi-am îndepărtat atenția de la brăduț, cadouri și beculețe spre ceea ce se întâmplă în afară cu adevărat până spre „fatidicul” 25 decembrie. Totodată, văd noi modalități de terfelire a acestei sărbători, de-a lungul timpului, iar oamenii nu contenesc să mă uimească. O fi tragic sau nu, prefer nici să nu judec. E un teatru al naturii umane mai limpede ca oricând zilele astea… Cât despre impulsul ăsta de a face o faptă bună „că vine Crăciunul”, începe să mă sperie, îmi seamănă a hipnoză în masă. 😦 😦 😦

    Apreciat de 2 persoane

  5. Ambele au nevoie de ajutor.
    @ Mihai, când începem să ieșim cumva din hipnoza colectivă, primul lucru… te apucă groaza. Cu timpul ne obișnuim cu imaginea.
    @all
    Vă doresc sărbători fericite si un an nou plin de bucurie.🙂🤓

    Apreciat de 3 persoane

  6. Unii ar putea cumpăra copilului când și când hâinițe, alții s-ar putea oferi să ducă copilul din când în când la plimbare. Mămica ar putea fi întrebată cum poate fi ajutată. Are mâncare, are nevoie de ajutor în casă, etc… Chestii mărunte zic.

    Apreciază

  7. Magia Crăciunului este exact lumina și înțelepciunea pe care Isus a ” furato ” din școlile de mistere, sau din est, le-a făcut digerabile pt omul de rând și le-a dăruit tuturor. Crăciunul creștinilor de azi este un foc de paie, sau chibritele din povestea fetiței cu chibrite. Ard scurt și repede, apoi se lasă din nou întunericul rece peste mințile și inimile noastre. Mai adânc, mai rece.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Eu nu-s sănătoasă (recunosc și îmi asum), m-aș fi dus să intru in vorbă cu femeia, să apreciez eu cam cât e de sănătoasă și poate aflu dacă nu e copilul altcuiva, dacă nu l-a confiscat într-un moment de neatenție al vreunei mămici preocupate de turbarea pregătirilor sau al unui tată care se mai duce la o cafea cu plodu’ ca să-și elibereze nevasta întru sfânta curățenie și pregăteală…
    Altfel, dacă e al ei și încă e în viață, m-aș gândi că are șanse de supraviețuire. Dar eu nu-s normală, nu mă băgați in seamă…

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s