Terapie intensivă… Altă poveste de Crăciun

TBC. Acesta era diagnosticul. Bacilii își găsiseră confortul în coloană, făcând ca un abces cât o zi de post să se întindă pe rădăcinile nervilor spinali, provocând dureri insuportabile. A venit la spital când nu a mai putut să se miște, într-o stare de mizerie soră cu tuberculoza, recunoscută ca boală a sărăciei. A fost operat de urgență și abcesul uriaș, gros ca smântâna bine bătută, a fost evacuat. Tuberculostatice, antibiotice, hrană hipercalorică, pansamente zilnice și omul s-a pus pe picioare, și-a recăpătat motricitatea pierdută și sensibilitatea alterată de parestezii. Spitalizarea a fost lungă și, așa cum se intâmplă uneori, pacientul a început să se simtă ca acasă, om al locului, șeful de salon. Înaintea Crăciunului, doctorița lui i-a dat vestea cea bună: poate pleca acasă. Se poate să mai stea vreo două zile? că nu are cine să-l ia de la spital. Dar doctorița, voluntară ca orice chirurg, i-a promis o salvare, să ajungă acasă la timp pentru sărbătorile de iarnă. Cum e soarta uneori, în timp ce salvarea venea să-l ia, pacientul nostru trântește o criză de epilepsie, din aceea mare, și în loc să plece acasă e transferat în ATI, țeapăn ca o scândură, cu ochii albi, gura încleștată și albastră. Miocloniile au încetat greu, iar pacientului nostru i-au trebuit ore să se recompună. Era ajunul Crăciunului. Nici vorbă să mai plece acasă. Dimpotrivă, a rămas în ATI. Ar fi rămas doar o poveste banală dacă pacientul nostru nu ne-ar fi povestit mai târziu că, atunci când a auzit că pleacă acasă, unde nu-l așteaptă nimeni, a hotărât să-și ajute soarta: a întrerupt tratamentul cronic pentru epilepsie, rugându-se să facă o criză. Pesemne că ruga i-a fost ascultată. „A meritat să nu-ți iei pastilele? Că era să mori cu noi de gât!” l-am întrebat noi. „A fost cel mai frumos Crăciun! Au dat și sarmale… și cozonac…”

Crăciun, 2019.

54 de comentarii la „Terapie intensivă… Altă poveste de Crăciun

      • La varsta asta e f batran pt singurătate. Auzisem de un baiat de 20 de ani. Frumusel, crescuse la casa de copii. La 18 ani ii da afara de acolo. El nu s-a descurcat si si-a incheiat socotelile cu viața.

        Apreciază

      • @Adore – Ce optimista esti ! Debordezi. Probabil ca de-asta-mi si place de tine cel mai mult… Pe locul doi ar fi faptul ca n-ai complexe sa iei partea cuiva, sa-ti declari, cum ar veni, partea de baricada de care te afli. Astea si altele asemanatoare te fac sa fii un personaj virtual stenic, simpatic, de nadejde… dar… in egala masura iti subminneaza potentialul de autor. (…) Impresia mea este (daca-mi dai voie s-o exprim) ca-ti cam place sa te complaci in aceasta dilema om-dumnezeu (personaj-autor) si ca de fapt nu incerci sa creezi lume(a) (literatura) si sa fi un astfel de Dumnezeu, ci (doar !!?) sa-ti amenejezi mai convenabil spatiul in care (så) te manifesti ca personaj, intr-o vecinatate cat mai confortabila, care sa se potriveasca cu optimismul si voluntarismul tau nativ. Ca toata lumea. Poate chiar bunul Dumnezeu a facut asa. Nu suntem noi dupa chipul si asemanarea lui? Eu, tu, ei, ele, fiecare cate un personaj in cautarea unui autor. Fiecare singur, pe cont propriu. Cand autorul se incapataneaza sa nu apara, unii dintre noi incercam sa intram in pielea personajului si sa jucam rolul autorului. (Apropo iti place Negura lui Miguel de Unamuno?)

        Personajul Adore isi judeca personajul (cel adus cu forta in fata justitiei, in proza scurta), il gaseste vinovat si-i aplica sentinta, acuzandu-l aluziv, printre altele, ca ar fi facut alegeri proaste sau in tot cazul ca ar fi ratat cea mai buna varianta dintre cele disponibile. Un autor dimpotriva, n-ar fi procedat asa… ci dimpotriva, dintr-o perspectiva inalta, de undeva de sus, l-ar fi convins pana si pe naivul cititor (martor fara voia lui la harjoanele autorului cu personajele sale literare in care se tot auto-instantiaza) nu doar de faptul ca personajul a ales bine (optim), ci ca practic nici n-a avut de ales, in tragica sa inexorabilitate, atunci cand a refuzat sa fie transferat taman de sarbatori intr-o inchisoare inca si mai ingusta decat cea in care se afla deja. In mod normal puscariile oficiale (penitenciarul, spitalul, scoala, locul de munca, familia, rutina zilei, rutina noptii, etc, etc) sunt cele mai teribile constrangeri si limitari ale libertatii personale, pe care fiecre le evita sau le pacaleste cum poate, daca poate (unii mai onest altii dimpotriva)… dar adesea nici cele neoficiale (interioare sau exterioare) nu-s o alternative mai buna, mai potrivita, mai ingaduitoare cu bietul personaj aflat mereu in cautarea unui autor. Totusi, intr-o societate etica, fiecare „ins” ar trebui sa-si poata alege liber (ca tot omul) puscaria care i se potriveste cel mai bine, eventual pe caeea care-i ofera de Craciun cozonac, sarmale, companie… Personajul tau a procedat (intamplator?) intocmai ca si tine. Doar ca pe tine, pana acuma, nu te-a incriminate nimeni pentru alegerea facuta (in dauna cine stie caror alte alternative mai bune).

        P.S. Sper sa ma insel (amarnic) asa incat comentariul meu sa fie doar un prilej de amuzament fata cu o tentativa literara oarecare, banala, iar daca nu, imi cer scuze pentru gestul de a fi apasat butonul „Publicå comentariul” (sporindu-i cacofonia). Daca l-oi fi apasat. L-am apasat? Ah, am o a-pasare… 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • In categoria „Terapie intensivă” intră banale studii de caz, fără vreo pretenție de proză sau altceva. Sunt cazuri care mă mișcă, dupa atâția ani de muncă. Ăsta m-a impresionat prin lipsa de șansă, viitor sau alternativă. Dacă ar fi să-mi continui gândul, aș putea paria și pe perioada in care va mai trăi. Teoretic are toate șansele să trăiască, practic e deja mort.
        Da. Îmi place (Negura).
        Nu te înșeli, ai nasul ăla de copoi care adulmecă esențialul. Doar că asta nu e vreo tentativă literară, ci cel mult o atenționare socială.

        Apreciat de 2 persoane

      • a) „Din păcate, în situații limită suntem cam singuri.” – As mentiona ca m-am referit in primul rand la optimismul pe care-l denota precizarea „în situații limită”, precum si utilizarea adverbului „cam”. In legatura cu formula „din păcate” nu ma pot decide daca denota optimism sau pessimism. Ma mai gandesc. 🙂

        b) „practic e deja mort.” – Wow, verdict crima. Ne putem considera norocosi pe lume cata vreme exista perspective din care sa putem aprecia ca, prin comparatie cu noi, viata unora (altora) este atat de saraca incat ii putem considera morti, inutili, pierduti, risipe. O ducem bine cand vedem ca altii o duc mai rau. Relativitatea sa traiasca. Totusi, chiar daca nu-I cunoastem personal, putem banui ca exista unii (altii) in perspective mai favorabile care, daca s-ar uita la noi, ar putea avea fix aceeasi impresie (relativa) si motive de a ne compatimi sincer, considerandu-ne morti, inutili, pierduti, risipe. Altii care au putere, bani, care au parte de expeiente fabuloase, calatorii exotice, aventuri erotice inimaginabile, faima sau adanca intelepciune, conexiuni mai adanci cu oamenii, cu universul, cu Dumnezeu, sau cu Dumnezeu stie cine/ce, sau cine stie ce alte bogatii in exces care-I mentin intr-o relatie dinamica cu lumea, avand mereu acces la noutati si extaz, ori mult mai multe variante din care sa aleaga cum sa-si petreaca timpul, viata, bucuria de a fi, cu rost, cu sens, cu placer, fara sa se plictisesca existentialist. Ne-ar intrista daca I-am auzi gandind despre sarmanii de noi, dar optimisti fiind, am gasi desigur resurse sa intelegem ca se insala, ca nu ne prea inteleg ei pe noi cum devine treaba cu imprtanta vietii si cursului de schimb monetar la zi 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • Unde dvs vedeți iresponsabilitate eu văd curaj. Curajul de a risca ceva pentru a atinge un țel . Cei mai mulți dintre noi rămân în situații dezavantajoase sau chiar nocive din frică: să pierzi familia, locul de muncă, bunuri, și chiar viața. Așa că permitem tot soiul de situații, injosiri, brutalități chiar. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

    • Să-ți povestesc despre dl P. Se operase la noi și i-a plăcut foarte mult, motiv pentru care revenea în fiecare noiembrie-decembrie. Nu prea aveam motive să-l primim, dar până să-i explicăm și lui, el se instala în primul pat pe care-l găsea liber, își deschidea televizorul și își aprindea o țigară. Eram nevoiți să-l izolăm într-o rezervă, să nu deranjeze pacienții. Seara mergea la gardă unde hărțuia medicul de gardă să-i cumpere o bere. Ăla ceda hărțuielii și îi dădea bani. Își trecea iernile în rezervă, cu hrană caldă, bere și televizor. Nu-l puteam da afară pentru că amenința că aduce televiziunile. Într-o gardă a dat peste un rezident albanez, complet imun la toate televiziunile, care nu numai că nu i-a dat bani, dar i-a promis că (nici una, nici două) îl împușcă. Dl. P a dat să vocifereze, dar albanezul, iute la mânie, i-a și scăpat o palmă. Dl P a plecat supărat, în plină iarnă și nu a mai revenit. După ani de zile ne-a dat în judecată pentru că nu l-am îngrijit corespunzător.

      Apreciază

  1. Dragă Smaranda,

    Curaj înseamnă, de exemplu, să intri într-o casă cuprinsă de flăcări ca să salvezi o viață.
    Curaj înseamnă să iei apărarea unei femei cu orice preț, chiar și cu prețul unei fracturi de mandibulă.
    Curaj înseamnă să recunoști public că ești alcoolic și că ai nevoie de ajutor.

    Nu este curaj să-ți întrerupi tratamentul cu antiepileptice. Este… IRESPONSABILITATE!

    Așa că îți doresc La Mulți Ani și să ai parte de Un An Nou fericit!

    Cu simpatie,

    Uirebit

    Apreciază

  2. Doamne, cât de fascinante sînt povestirile astea pe care ni le aduci aici de la jobul tău! Viața unui medic, care vede atâtea la spital, e o continuă mirare. Să ai ocazia să întâlnești atâtea povești într-o viață… pe undeva e ca la actori. Probabil că domnul e în depresie cronică de multișor… trist. Sînt curios dacă ar accepta ajutor specializat de la un psiholog. Practic, fuge de propria-i viață, „viață”, viață(?). hmm… Adolescent Rebel, să ai un 2020 cu sănătate și cu zile în frumos, îți urez deja! 🙂

    Apreciază

    • Dacă poți să treci peste faptul că omul e urât, mai ales pe interior ( nu e o metaforă, ci mă gândesc strict la ce e pe sub pielea care mai ascunde din grozăvii), moartea e o constantă și limbajul e suburban, viața la spital poate fi interesantă, la pachet cu uzură din plin. Referitor la pacientul-personaj…eu când nu văd lucrurile clar apelez la un mic exercițiu: mă pun în locul personajului: sunt proaspăt operat, în tratament pentru tbc, epileptic, nu am lemne de foc și nici mâncare. Sunt greu deplasabil (mă recuperez după pareze) și nu am pe nimeni să mă ajute. Am nevoie de asistență socială, dar pentru asta trebuie să imi fac un dosar. Mi -e imposibil și renunț. Ies din pielea personajului fără vreo soluție.
      Îți mulțumesc pentru urări. Evident, și eu te vreau sănătos, fericit și prezent în lecturile mele. Îți doresc din toată inima să te bucuri de rodul muncii tale, pentru că ce faci tu este foarte frumos.

      Apreciat de 2 persoane

      • Foarte bun exercițiul tău de luciditate, pesemne că m-am lăsat pradă visării, iar, „deformație profesională” :)) Da, situația e dificilă, privind din pielea personajului, situația sa numai roz nu e, mai ales pe un fond descurajant și-n „România care este”.
        Mulțumesc din suflet pentru urări și binețe, le primesc cu sufletul deschis și cu multă bucurie!

        Apreciat de 1 persoană

  3. „Viața este prea scurtă pentru a-ți irosi energia pe lucrurile care te consumă. Încetează să mai fii indiferent/ă. Concentrează-te pe ceea ce poți face pentru a fi fericit/ă.”
    https://biblia.resursecrestine.ro/psalmii/45
    (9999)Noi,*UNA*, îti MULTumim din Suflet, pentru toate gândurile ELEVate, în proZA scurta EXprimate, atât de scumPE si de miNUNate, în lupTA pentru AdeVARUL AbsoLUT, AtempORAL spre LIBERtate.

    (9999)nOI ,*UNA*, IOsif va DORim UN SFârsit de AN 2 01 9 îmPLINit si un nou an, DEceNIU, 2 02 0 plin de bucurii, liniste, belsug de har si pace de azi si-n viitorul TIMP aspatial, atemporal, subliminal, spre vesnicii, alaturi de cei dragii inimii tale si apropiati de Sufletul tau frumos, drag Suflet rebel, magnific, dragastos, si generos… 🙂 ***TOTUL ESTE**** ABSOLUT, IDEAL, MAGNIFIQUE, PARADOXAL…
    LA MULTI ANI !

    Apreciat de 1 persoană

  4. @Arca lui DOMNUL Goe
    M-ai făcut curios 🙂
    cumulard, ~ă smf [At: EMINESCU, P. 229 / Pl: ~rzi, ~e / E: fr cumulard] Persoană care deține mai multe funcții sau atribuții remunerate în același timp
    Acum e rândul tău să mergi la DEX și să cauți ce înseamnă „snob”.
    Și, după aia, poți să verifici și ce înseamnă „troll”.

    Apreciază

    • Arca lui Goe

      Pai ziceati ca sunteti pasnic. Si om pe deasupra. In calitate de d.Goe noi suntem intr-adevar un troll snob, dar nu avem nevoie sa consultam dictionarul ca sa aflam ce inseamna cumulard. Imi place sa constat ca cochetati si d-voastra cu ideea de cumul snob-troll, dandu-ne apa la moara si mai ales dand sens intrebarii noastre initiale, aceea prin care a debutat acest dragut dialog. O ilustratre practica pretuieste intotdeauna mai mult decat o demonstratie sofisticata. Va multumesc pentru co-laborare. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  5. Daca spuneti d-voastra ca ati avea un vocabularul sărăcuț (va cam plac diminutivele) asa o fi. Noi nu avem stiinta despre asa ceva nici n-am acreditat nicaieri o asemenea idee agresiva. Faptul ca va place sa consultati dictionarul ar fi de bine, cu conditia sa-l folositi preponderent nu pentru a va imbogati vocabularul ci pentru a-l consolida pe cel care-l aveti deja, in ceea ce priveste sensurile cuvintelor si nuantele acestor sensuri in context. Presupun ca si in pseudo-disputa pe care ati purtat-o cu d-na Smaranda o pondere importanta a avut-o confuzia terminologica. Asta in cazul fericit in care nu v-ati apucat s-o contraziceti doar asa de dragul contrazicerii. Dar, si in privinta asta, cu siguranta ca tot d-voastra stiti mai bine.

    Am vaga banuiala ca nu vi se vor fi terminat cuvintele, ci doar s-au blocat pe traseu. Probabil ca se bulucesc sa iasa de-a valma, si nu reusesc sa-si faca loc toate deodata. Se cheama busculadă. Va rog sa consultati in DEX. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Uirebit – Mesajele d-voastra denota foarte multa intelepciune. Chiar meta-intelepciune. Din pacate domnia voastra aveti tendinta de a face ce face popa, nu ce zice popa. Dincolo de acest detaliu si de meta-intelepciunea cu pricina, din aceleasi mesaje transpare insa si o oarecare rigiditate care sugereaza vag scrierea cuneiforma. Va laudati ca sunteti om dar pareti sa fiti mai degraba un extraterestru care a invatat limbajul uman pe calculator. Ma rog, nu s-ar putea spune ca n-ati fost un elev silitor, dar totusi, care este scopul vietii?

      P.S. Sunt curios sa vad ce anume va lipseste? Curajul sau (i)responsabilitatea. Serios acuma. Si pentru ca-mi asum cu curaj (i)responsabilitatea v-as hrani cu o tema de casa: Gasiti cateva exemple de situatii care denota simultan curaj si iresponsabilitate. Cat de cat din fiecare. Incercati si perspectiva relativitatii sensurilor cuvintelor (a) in general, si (b) a termenilor „curaj” si „iresponsabilitate” in particular. Trageti linie si faceti-va calculele. Nu este nevoie sa comunicati public rezultatele. Intrebare ajutatoare: Dintre sute de catarge care lasa malurile câte oare le vor sparge:
      a) vanturile
      b) valurile?

      Apreciază

      • Bine, cedez eu primul: recunosc,sunt un extraterestru, Goe!

        Fir-ar să fie! Mi s-a dus naibii acoperirea.
        Acum, dacă tot m-ai depistat, fii sincer: ce m-a trădat, cum m-am dat de gol?
        În fine, nu mai contează! Șefii mei or să-mi frece ridichea. De acum, s-a dus pe apa Sâmbetei și promovarea…
        E un dezastru pentru cariera mea! Pun pariu că voi fi retrogradat și trimis tocmai la mama dracului, pe planeta 51 Pegasi, unde ajung toți ratații.

        Și totul mi se trage de la tine, Goe, de la flerul tău!
        Nu m-am așteptat să fii atât de intuitiv, pământene! Te-am subestimat!
        Oh… e o lecție prețioasă, o s-o țin minte!

        Adio, Goe!
        Adio, Terra!
        Adio, sistemule solar!

        Mă duc să-mi fac valiza. Nu cred că mai apuc aici anul pământean 2020.
        Cel mai tare mă enervează că 51 Pegasi este o exoplanetă rece și înghețată, iar eu urăsc frigul.

        Ce mi-ai făcut, Goeee?!

        Apreciat de 1 persoană

      • Parca era ceva in legatura cu asta, cu cine cedeaza primul, dar nu mai stiu cum era. Dar in tot cazul n-am inteles in ce consta cedarea d-voastra si nici intaietatea (ca doar dl. Goe a recunoscut primul ca sunteti extraterestru). Va promit ca veti fi nu primul, ci ultimul care cedeaza. 🙂

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s