Spune- mi cum te cheamă

Există studii care arată că numele influențează destul de mult personalitatea celui care îl poartă. Așteptările pe care societatea le are de la un Cosmin sunt diferite de așteptările pe care le are de la Radu. Părinții care așteaptă un bebeluș își petrec destul de mult timp pentru a găsi numele perfect pentru un destin norocos. Probabil că numele e ales prin asociere cu vreo persoană care a purtat acel nume și a dovedit că a răzbit în viață. De la copilul care poartă acel nume se va aștepta să răzbească în viață, așa cum alții cu același nume au făcut-o. Uneori vine și un al doilea prenume, neapărat al unui sfânt care să ocrotească individul. E de presupus că fiecare dintre noi, dincolo de curente sau mode, avem liste personale cu nume și așteptări de la aceste nume, in funcție de istoria noastră proprie. Că acest lucru e valabil, pot depune mărturie oricând : obișnuiesc să le dau nume necunoscuților pe care-i întâlnesc, în funcție de situația socială, trăsături fizice sau comportamentale. Numirea necunoscuților se realizează spontan, ca și cum se activează o bancă de date: se întâmplă să mă întâlnesc cu mulți Ion (nume de slugă, după cum spun unii, dar nu și pentru mine) – activ, demn, puțin înfumurat, Cristine – serioase și tenace sau Roberți – dichisiți ca niște modele de boxeri. Nu pot uita de Mona, femeia foarte eficientă social și puțin ușuratică, dovedind o preocupare deosebită pentru atingerea obiectivelor prin orice mijloace.

Uneori se întâmplă ca necunoscutul (botezat Ion conform bazei mele de date) să devină cunoscut. Este momentul când aflu că îl cheamă Marius, lucru care îmi produce confuzie, pentru că prea arată a Ion. La fel se întâmplă și cu Cristina, pe care o cheamă Laura sau cu Robert, care se numește (cu totul de neînțeles pentru mine) Ion. Baza de date intră în revizie tehnică, ceea ce nu mă împiedică să întâlnesc în continuare Ioni, Roberți sau Mone.

În ultimul timp am întâlnit foarte mulți Mitică: pe stradă sau în mediul virtual: băieți buni, dar să nu-i contrazici. Au principii, dar să nu-i pui la încercare. Îți oferă modelul perfect de existență (al lor înșiși). Te etichetează ca defect dacă nu te încadrezi perfect în model. Și mai ales: ce are voie zeul nu are voie ateul . Dacă nu ești Mitică nu te gândi cine e zeul, pentru că te încadrezi la categoria ateu.

PS. Numele pomenite nu sunt cu nimic mai prejos decât alte nume și au fost alese conform unei baze de date foarte personale.

Stephan King, George Sand, Urmuz…păzea, că vin!

Nu e niciodată prea târziu să vă urez „La mulți ani!” Așadar, primiți-mi urările de bine pentru anul ce a început, înainte să aflați ce năzdrăvănii am mai făcut, năzdrăvănii de care sunteți, într-o oarecare măsură, vinovați. Vinovăția se regăsește în comentariile voastre pozitive, laudative, încurajatoare din subsolul postărilor mele mai mult sau mai puțin reușite. Probabil că așa s-a născut gândul năstrușnic că aș putea publica. De la gând până la faptă e doar un pas mic și mult zel, de care eu nu duc lipsă. Iată-mă, între Crăciunul românesc și cel armenesc, strângând și revizuind spuma creațiilor mele de pe blog, punându-le într-un folder, pe care l-am trimis în toate direcțiile: edituri și publicații specifice. A urmat perioada de așteptare a răspunsurilor și fiecare sunet de notificare mă emoționa. Se dovedea că emoția era produsă de emag de cele mai multe ori, arătând o preocupare pentru  mine vecină cu hărțuirea. În liniștea ce venea în chip de răspuns dinspre edituri și publicații s-au auzit și vreo două „ne pare rău, dar…”. Răspunsul cel mai încurajator a fost „textul are aspecte pozitive, dar trebuie să fie mai lung, cel puțin o mie de cuvinte. V-aș sugera să scrieți despre ultima călătorie pe care ați făcut-o”. Bucuria a fost mare, mi-am aspirat tastatura și litera a, împreună cu f6 au dispărut, mi-am luat un pahar de vin lângă mine, pentru inspirație și am pornit să scriu despre ultima mea călătorie, deloc exotică, la Sinaia. Întâi am exersat tastarea lui „a” fără tastă, deoarece dacă aplici un număr optim de newtoni-forță pe spațiul chel din tastatură poți obține un a obișnuit. Exercițiul cere îndemânare: un rând întreg de „a” sau lipsa completă a literei obținându-se prin aceeași mișcare de falangă. Când am ajuns la rezultate sclipitoare, tastând maximum trei de „a”, mi-am mai pus un pahar de vin și dă-i și scrie despre Sinaia.  Cum că la Sinaia e zăpadă și umezeală și eu stau mai mult prin cameră, pentru că mie nu-mi place zăpada. Noroc că sunt cazată lângă Cabana Schiorilor și mai ies pe acolo să văd dacă dl Băsescu e prezent cumva, că am să-i spun vreo două vorbe și am tot amânat. Dl Băsescu nu a trecut pe la Cabana schiorilor și nici mie nu-mi plăcea meniul lor. Cu mult curaj, mergând prin zăpadă, am explorat și alte locuri, pe care le-am descris frumos în textul meu. Am amintit și de laba de urs pe care am încercat s-o mănânc la un restaurant vânătoresc, de consistența unei cuverturi țărănești și gust de vin prost sau de oțet. Am sfârșit prin a pomeni de Taverna sârbului și de urșii care vin să cerșească de mâncare la poarta restaurantului. Prezența urșilor a produs chiar și o luptă corp la corp între mine și alt mușteriu, atunci când amândoi trăgeam de aceeași portieră a taxiului, care parcase în mijlocul urșilor. O mie de cuvinte nu am putut să scot nici dacă am apelat la artificii ieftine precum „oțetul se mai numește și acid acetic” sau „șoferul de taxi avea o mustață gri compusă din peri negri și albi în proporții egale”. Lucrarea fiind gata, a urmat fireasca recitire și corectură, ocazie cu care mi-am dat seama că am făcut o aproape completă hartă a cârciumilor din Sinaia, cărora le-am găsit, ca principală calitate, trăsătura relativ comună, că au dușumele uscate, fără zăpada pe care nici nu vreau s-o văd în ochi. Textul era grotesc, dar eu m-am simțit scriitor. Mai ales a doua zi, când am înțeles într-o perspectivă nouă de ce bietul Nichita putea vorbi așa usor din punctul de vedere al pietrei. Și eu m-am simțit o piatră, ba chiar o piatră de moară, mai ales la nivelul capului. Ca o concluzie, drumul literaturii e anevoios și presărat cu migrene.