Dacă nu știați, e momentul potrivit să aflați că minciuna este semn al inteligenței. Vorbim de minciuna frumos construită, pornind de la premise adevărate, respectând canoanele logico-raționale. Intră în discuție, în construirea unei minciuni delicioase, și gradul de creativitate al mincinosului: minciuni găsești pe toate buzele, dar minciunile gogonat-virale sunt destul de rare. Minciunile care fac înconjurul lumii, îmbogățindu-se cu aluviunile creative ale gurilor care le transmit mai departe. Bineînțeles, dacă auzi un enunț precum „doctorul a ieșit din sala de operații îmbrăcat doar cu mănușile chirurgicale” poți fi sigur că nu este o minciună, ci purul adevăr: minciuna are o oarecare demnitate care o face credibilă, spre deosebire de realitate, care, hic et nunc, își permite adesea să sară pârleazul, depășind limitele imaginației.
V-am mai spus poate că eu nu mint. Poate inteligența mea e discutabilă. Poate stau prost la capitolul creativitate. Sau poate sunt prea distrată și în trei minute obișnuiesc să-mi deconspir minciuna, pe care deja am uitat-o. De exemplu:”vezi că întârzii puțin că ne ține managerul la ședință, dar știi că s-a închis cârciuma aia din centrul vechi unde mâncam tortul ăla cranț demențial? Acum e un bar unde un cocteil costă cât un Mercedes”. Așadar, nu mint. Niciodată. Dar mă pricep de minune să ocolesc adevărul: „vezi că întârzii, am treabă cu colegii”.
Ce te faci când o persoană pe care o disprețuiești profund, pentru că îți face mizerii de o veșnicie, te alege confident printr-o eroare de logică și îți plânge pe umăr, blestemându-și viața nefericită. Cu lacrimi în ochi îți mărturisește că e la capătul puterilor și i-ar fi poftă să-și curme zilele. Aș putea fi sinceră și a)să-i spun că e o idee bună pentru toată lumea? Aș putea b) să mă consider psihologul de serviciu și să-i spun că soluția e definitivă și cam hard; poate ar trebui să amâne decizia și să ia în calcul și alte soluții, mai puțin radicale. Aș putea să c) ocolesc adevărul, ca de obicei, să fac o compilație între a) și c): ideea nu e rea, dar s-ar putea s-o regreți, dat fiind că soluția găsită de tine e definitivă. Tu ești propriul tău stăpân și decizia îți aparține. S-a întâmplat varianta c) și, la puțin timp după eveniment, persoana în cauză a emis primul enunț pozitiv despre mine: „este un psiholog foarte bun, mi-a deschis ochii”. După miraculoasa vindecare lucrurile au revenit la normal, veșnicele mizerii sunt la locul lor, iar disprețul meu e la cote maxime.
Ar fi și o morală? Da. Nesinceritățile se plătesc.
Categorii:Oameni
Măcar a fost o experiență… 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte delicat subiectul! Totuşi, tu în raport cu tine, te-ai fi simţit mai bine acum dacă x punea în aplicare planul fără să fi acceptat să-l „consiliezi” sau să-i fi sugerat, chiar şi de departe, că … a?
Adică e mai rău ce face acum decât cum te-ai fi simţit dacă?
Şi nu există în cazul tău plan b sau c asta să însemne să-l dai naibii şi să îţi vezi liniştită de ale tale?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu cunoști personajul! Îți poate pune conștiința la încercare: îți identifică punctele sensibile și apoi te atacă senin, ca din întâmplare, cu aerul că nu e conștient de ceea ce face.
ApreciazăApreciază
Cică ”Nesinceritățile se plătesc”
Știți ce: sinceritățile asemenea.
Greu de decis 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevărat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤭 zice românul: pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești.
Am aflat pe propia piele.
Cel mai perfect este să spui că nu știi cum să ajuți și recomanzi un specialist. 😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De ce ți-e dat nu scapi! Probabil că fiecare am trăit într-un fel sau altul o poveste cu cel pe care nu l-ai lăsat să moară.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De obicei aceste persoane devin mai tarziu periculoase si fara scrupule fata de cel caruia i s-au confesat. Mai bine eviti intalnirile viitoare, mai ales pe cele intre patru ochi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa este. Dar nu poți să le eviți.
ApreciazăApreciază
Si care e soluția ta? Cum te vei purta mai departe?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Câinii latră, ursul trece! Pe cât posibil.
ApreciazăApreciază
„De aceea, în vremuri ca acestea, înţeleptul trebuie să tacă; căci sunt vremuri rele.”
Binecuvântari eterne si perene, drag Suflet rebel !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sincere felicitari d-le Greblea (caci despre sinceritate este vorba). Bravos. Ati produs iarasi un comentariu magnific, fabulous, plin de intelepciune, citâtând un mare intelept (apropos despre cine este vorba? Dezvaluiti-ni-l, nu-l lasati asa de izbeliste in anonimat si folclor din gura-n-gura)… Asadar vremuri rele. Inteleptul tace. Noroc cu d-voastra ca puteti vorbi in locul lui. Sa speram ca nu va trebui sa asteptam etern si peren sosirea unor vremuri mai bune de euforie si veselie in care înţeleptul va avea cuvantul si libertatea de exprimare minimale pentru a se da in taina cu lumea. Fara riscuri.
Binecuvântari inexorabile si ineluctabile, drag Inţelept rebel !
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Iosif!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesanta incapsulare, as zice. In interiorul ambalajului format din „nesinceritățile” din titlu si cele care se platesc (d)in final, este continut un cocktail pretentios si provocator in care se regasesc vorbe si ingrediente alese (minciuna, adevar, sentimente) intr-un dozaj bine proportionat. Cititorul este invitat subtil sa intre in capcana si sa confunde singur, pe mana lui, nesinceritatea cu minciuna si sinceritatea cu adevarul, autorul neavand nicio vina explicita in producerea acestei incurcaturi generatoare de literatura in proza scurta. In fond avem de-a face (cred) cu un pretext acceptabil prin care autorul incearca (si sper ca si reuseste) sa se elibereze de impuritatile unei experiente neplacute, nu printr-o simpla relatare (ca o confesiune facuta unui tertz inclus, la o cafea), ci transfigurand-o nitel, imblanzind-o cu aura unui gest artistic auto-reflexiv, in care noi (spectatorii) suntem luati de martori, judecatori si jurati. Dovada ca verdictele n-au intarziat sa apara. As zice ca toate au fost taman la pont, dar, fara intentia de a supara pe cineva, as sublina ca cel exprimat de catre dl.Iosif este, de departe cel mai monumental. Alaturi de meritele literare ale Adorei, se adauga ca un big bonus, abilitatea domniei sale de a provoca reactiile companionului iosefian. Majoritatea prozelor scurte postate pe acest blog ar fi incomplete fara ametitoarele comentarii ale marelui amic Iosif.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
P.S. Nu sunt sigur daca mesajul meu anterior denota (prin intentie) mai degraba sinceritate sau mai degraba adevar. Ceea ce inseamna ca totul ramane la latitudinea cititorului (si desigur la longitudinea d-lui Iosif 🙂 )
ApreciazăApreciază
(999)Noi unA, nu avem certitudinea ca ne aflam pe aceleasi meridiane si co ordonate cu (b)Arca (vaporul, iahtul, bricul ?) d-voastra, fiind purtati de CuVânt pe valurile înfuriate ale marii, încotro vrea El,(Vântul) ne tinând un jurnal de bord si ne facând calcule mate matrice, geo grafice, mete oro logice si/sau astro logice.
ApreciazăApreciază
@Iosif – In sfârsit va lipseste si domniei voastre o certitudine, ca prea le aveati pe toate certitudini, exclusv certitudini. E un bun inceput. Prima incertitudine. O sa mai vina ele si altele mai ales daca navigati asa in deriva, prizonier ineluctabil al unor preconceptii si preconditionari culturale. Sunteti facut pentru asa ceva. Sincer sa fiu imi place mandria cu care va etalati opacitatea. Daca tot n-aveti cum sa va debarasati de ea, atunci fiti mandru. Iosif cel mândru si neipocrit, priponit de un tzarus (la punct fix), paste in cerc, priveste iarba unduindu-se sub bataia vantului, viseaza talazuri si se crede o sticla ce pluteste pe valuri avand in interior duhul din lampa si un mesaj pretios, aruncata in ocean de vreun naufragiat ghinionist. Aveti grija sa nu intrati in prea multe dileme si indoileli ca sunteti mai fragil decat va straduiti sa pareti, si de veti deschide ochii va vor disprea mistuite ca prin farmec valurile înfuriate ale marii, etc, etc, etc.
O seara evlavioasa va doresc.
ApreciazăApreciază
Îmi face plăcere, ca de obicei, să-l aud pe dl Goe punând punctul pe i, și dacă nu aș fi ca un balaur care scuipă flăcări (un balaur mititel) aș sta cu drag la o snoavă. Adică sunt copleșită de unele evenimente care îmi strică aura.
ApreciazăApreciază
Bafta cu evenimentele si sa-l dovedesti in lupta dreapta pe „fat-frumosul” care se dedå la linistea balaurului ce(-mi) esti. 🙂 Fortza sa fie de partea ta. Vorba ‘ceea „fire walk with me”. Si cand s-o termina bush fire-ul, poti sa treci pe aici sa pui punctul pe j. Je suis francophone. Et toi?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minciuna are picioare scurte, True, dar poate vezi că aleargă ca la maraton. 😅
ApreciazăApreciază