Dintele de lapte

Vinovatul principal era, firește, sinucigașul: sărise peste balcon, de la etajul opt și se izbise de ciment, într-o poziție neverosimilă. Înainte să sară, sinucigașul ceruse universului un semn. Îl ceruse cu disperare, dar universul nu se sinchisise de el. La lumina girofarurilor se adunase o mulțime de curioși, care, cu buzele strânse de dezgust, priveau masa de substanță murdar cenușie, inundată de sânge. În grupul de curioși se afla și vecinul tânărului sinucigaș. Auzise țipetele și s-a uitat pe geam: o atracție morbidă l-a obligat să coboare în goană scările, doar în papuci și halat de baie. Deși imaginea îi făcea rău, nu-și putea dezlipi ochii de creierul împrăștiat pe trotuar. Ce naiba îi venise să sară peste balcon, că acum două ore se întălnise cu el pe palier, și era bine-sănătos. Era lipit de perete și nu l-a observat decât când și-a desprins trupul, ca o umbră hoțească, înaintând către el. S-a speriat când nefericitul l-a întrebat dacă nu vrea să bea o bere în seara asta, împreună. Mai băuseră și altădată și îi răscolise angoasele: o beție tristă pe care s-a grăbit s-o uite. „Nu, frate, nu azi! Azi e de rahat!” îi spusese cu toată sinceritatea necazului de peste zi, când se certase cu șeful de birou. Nefericitul se întorsese mut și, cu capul plecat, intrase în garsoniera lui: universul îi spusese răspicat cum stau lucrurile. După două ore și un bilet de adio pentru mama sa încăleca balustrada balconului de la etajul opt. Vecinul sinucigașului își trecu noaptea zguduit de spasme, între somn și veghe, trăind aievea un coșmar în care o masă amorfă de creier împrăștiat îi cerea ajutor, iar el întorcea spatele cu scârbă. Dimineața îl găsi cu ochii vineți și cu dinții clănțănind: era probabil ultimul om care-i vorbise sinucigașului, pe vremea când încă trăia. Bineînțeles, vinovat era sinucigașul, că doar nu l-a împins cineva peste balcon. Fără vreun substrat concret, vecinul nedormit se pomeni gândindu-se că e puțin criminal, doar puțin, cât să nu mai aibă somn liniștit. S-a bucurat să meargă la lucru și să dea cu ochii de șeful cu care se certase în ajun: îi ceruse o mărire de salariu, numărându-i orele lucrate suplimentar. Șeful era băiat de treabă și își susținea subalternii, dar dintr-un motiv sau altul, cererea de mărire de salariu îl scosese din minți: „sunteți niște putori profitoare”, strigase șeful în urma lui, într-o izbucnire de furie, de neînțeles pentru toți martorii discuției. „Azi e de rahat, și lumea la fel”, concluzionase subalternul jignit, vecinul viitorului sinucigaș. Nimeni nu se mirase când, doar după o zi, subalternul vecin cu sinucigașul, îi spuse șefului că e un ucigaș de tineri, autor moral al crimei de la etajul opt. Pentru a risipi orice îndoială, i-a explicat șefului că dacă nu l-ar fi înjurat și i-ar fi dat o mărire de salariu, vecinul lui nu s-ar fi aruncat de pe balcon, într-o baltă de creier. Șeful a râs cu poftă și i-a oferit mărirea de salariu dorită. Somnul tihnit a revenit în viața vecinului tânărului sinucigaș, odată cu diluarea statutului de criminal sau doar cu creșterea de salariu cuvenită. Șeful de birou, deși nu a luat nicio clipă în considerație spusele subalternului, se trezi gândindu-se că există o posibilitate mică să fi provocat moartea unui tânăr. Ideea îl îmbolnăvea, comprimându-i mintea într-un deșeu monoideic, de factură psihiatrică. Reluând firul evenimentelor, șeful își aminti cu exactitate că în ziua când refuzase nervos mărirea de salariu, nevastă-sa țipase isteric la el, în zorii zilei, că nu o ajută cu bebelușul. Îi strigase, nepăsătoare că o aude tot blocul, că nu e capabil să fie tată și că mai bine nu ar mai încurca-o, ci și-ar face bagajele, ar pleca și ar lăsa-o să-și crească singură copilul. Șeful, mulțumit de introspecție, se grăbi să-și anunțe soția că e potențial criminală, istorisindu-i pe scurt povestea. Era evident că dacă ea nu țipa bezmetic, el ar fi acordat imediat creșterea de salariu subalternului fericit să bea o bere cu sinucigașul care nu s-ar fi sinucis. Iminența de boală se risipi pe loc din mintea șefului, lăsând doar o urmă neînsemnată. Soția șefului, nedormită din cauza bebelușului căruia îi ieșea primul dinte, făcu un gest de lehamite cu mâna. Nu putea fi criminală, își spunea tânăra mamă, simțind cu spaimă cum îi seacă izvorul laptelui, ca o pedeapsă a unei crime involuntare. Gândul eliberator de vinovății și lapte matern îi veni cu ușurință, reperând adevăratul criminal, cel vinovat de toate: monstrul, epuizat de plâns și dureri, dormea cu pumnul în gură, presând gingia tumefiată, din care stătea să explodeze primul dinte. Circumstanțele atenuante erau relevante, îngăduind nevinovăției să se împrăștie peste tragica poveste.

 

 

 

 

 

 

 

31 de comentarii la „Dintele de lapte

  1. Wooow, ce faina proza simpaticului „monstru” ! Adorabili acesti monstri sacri, pe care i-am ândragit si ocrotit ca pe mine însumi înca înainte de a coborâ în lumea si dimensiunea aceasta monstruoasa 3D în care m-a salvat de la moarte maseaua de minte, chiar daca aparitia ei tardiva m-a chinuit câtiva ani buni. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Iosif ,
      Va intreb, video-clipul pe care ati ales sa-l afisati sub comentariul dvs, dedicat Invierii Domnului Iisus Hristos ,un idol mort pe cruce rastignit (asa cum spuneti ) are vreo legatura cu Pastele ( sarbatoarea crestina )? Melodia, interpretul , imaginile si mai ales versurile sunt cu adevarat frumoase, dar se potrivesc oare ? Mie mi se pare ca nici macar on topic nu sunt adecvate .

      Fără să vreau, fără să ştiu,
      Fără să simt că-i prea târziu,
      În visul meu ai apărut
      Şi-am îndrăznit să te sărut.

      Fără s-aud fără să văd,
      Fără să cred că-i un prăpăd,
      În jurul meu te-ai răsucit
      Şi cu tandreţe ne-am iubit.

      Şi mă rugam de visul meu
      Să rămân-aşa mereu,
      Fără să sper că vei putea
      Să rămâi mereu a mea.

      Dar zorii zilei s-au ivit,
      Fără să ştiu că s-a sfârşit,
      Iar cînd am vrut să te sărut,
      Cu tot cu vis ai dispărut.

      Eu tot mai sper să te visez,
      Şi-n visul meu să te urmez,
      Fără să simt că-i prea târziu,
      Fără să vreau, fără să ştiu.

      ( OVIDIU SCRIDON )

      Apreciază

      • @Stely – Si d-voastra acuma… dl.Iosif este un iconoclast naiv care trece printr-o perioada fericita a vietii sale, fiind bagat in seama (ca pretext de vorba) mult peste posibilitatile sale de re-produce replici cu aparenta legatura. De cand i s-a gripat generatorul de clisee AAAE-istice, n-are incotro si trebuie sa se bazeze 100% de pseudo-hazard. Despre felul in care a incercat sa se strecoare printre cei care celebreaza zilele acestea invierea, cred ca s-o putea vorbi in vreo proza scurta si comica alta data. Amarnicul d.Iosif are un potential umoristic inepuizabil.

        Apreciază

  2. @Adore – In Washington daca alegi cu grija, pe harta, nistre strazi anume (ignoramdu-le pe toate celelalte) si desenezi un itinerar folosind acele strazi, poti obtine o pentagramă care puncteaza cu varful de jos Casa Alba, si tinand seama ca pentagrama este un simbol antic al perfecțiunii, asociat ulterior masoneriei si simbolismului satanic se pot trage de aici niste concluzii foarte interesante despre pandemie. Cat despre vinovatiile pasagere pierdute pe traseu (prin debarasare) numai de bine. Felicitari pentru scenariul propus azi. Denota indemanare si simt artistic, detectivistic si altele cateva pe care nu le mai divulg. Ce zici de dentistul din Canada care s-a deghizat in politist si a speriat de maorte cativa concetateni „alesi la intamplare”? S-ar putea oare imagina si in acest caz un lant cauzal al slabiciunilor?

    Apreciază

    • Pandemia m-a lăsat destul de confuză, iar adevărul din spatele ei va fi vizibil în anii următori. Sunt foarte curioasă să văd care va fi cursul vieții postpandemie. Despre stomatologul care a clacat nu pot să spun nimic, dar petrecerea unei părți importante din viață printre dinți cariați poate fi un factor favorizant. Știai că gura este cel mai murdar loc din corpul omenesc?

      Apreciază

      • 🙂 Trecand peste trimiterile (desigur involuntare) cu conotatii vadit erotice ale nevinovatei tale intrebari, as zice ca este cumva firesc sa fie asa, intrucat gura este cea care este populata cu vorbe, pe acolo putând trece orice fel de vorbe, gura fiind folosita si pentru mancat si pentru vorbit, Mi se pare ca ma exista si alte organe care sunt folosite cu succes in doua scopuri tot asa de diferite, dar gura, daca se ambitioneaza, poate fi folosita chiar la trei scopuri. Daca mai adaugam faptul ca notiunea de murdarie poate fi destul de relativa, ramane la latitudinea fiecaruia sa considere care este cel mai murdar loc de pe planeta corpului omenesc, care, in genre, este curat murdar. De gustibus non est disputandum.

        Apreciază

      • Sunt absolut sigur ca da, intr-adevar la bacterii te gandeai, dar am preferat sa-ti comentez vorbele nu gandurile. La acelea ma multumesc sa ma gandesc. 😉 Si probabil ca te gandeai la bacteriile rele, nu la bacterii in general caci in general bacteriile cele mai multe (ca numar si diversitate) se gasesc in colon. Se zice ca de fapt in corpul omului locuiesc (intr-o relatie de simbioza cu acesta) mult mai multe bacterii decat celule umane. Alaturi de cele circa 37 de miliarde de celule cu ADN uman, exista aproximativ 100 de miliarde de celule fara ADN uman, majoritatea bacterii, in cateva zeci de mii de varietati si specii diferite, cu ponderi variabile de la om la om, care coexista cu celulele umane, intr-un soi de simbioza, ce este departe de a fi pe deplin inteleasa. Din aceasta perspectiva corpul uman nu este altceva decat un simplu container destinat sa gazduiasca o colonie uriasa de bacterii, s-o proptejeze si sa-i furnizeze necesarul de resurse.

        P.S. Ce va fi dupa „pandemie”? Alta pandemie… acelasi lucru (ca era sa zic, pardon de expresie, acelasi rahat cu perje)… Nu spera si nu ai teama. Zic.

        Apreciază

    • @Stely
      (999)Noi unA am trecut prin dimensiunile spatio-temporale ale perceptiei rational-sentimentale, ale celor 5-6 simturi primare,din dotare, cu care sunteti înzestrati la venirea în aceasta dimensiune 3D, prin care întelegeti relativ subiectiv comentariile noastre, de aceea adeseori comentariile d-voastra ma amuza si pe mine si pe Tatal meu, insa nu e de rau stiindu-va o fiinta în cautarea Unui Dumnezeu AAAE pe care va dorim sincer sa-L gasiti, si avem convingerea ca la vremea potrivita vi se va revela, daca veti insista, veti alerga, lupta cu pasiune si cu toata inima, cu tot cugetul curat si cu toata fiinta. Va dorim mult succes ! „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.”

      Apreciază

      • @iosif,
        Ma bucur ca ati revenit la „oile ” d-voastra . Asta ca sa-i faceti in ciuda Dlui Goe care spunea (vezi mai sus) ca vi s-a gripat generatorul de clisee AAAE-istice. Felicitari , deci. 🙂

        Apreciază

      • Este! Potentialul umoristic al d-lui Iosif este remarcabil. Receptiv la critica, d-lui s-a conformat si (folosind un copy-paste) a simulat re-porinirea generatorului de clisee AAAE (vesnica pomenire a „dimensiunilor spatio-temporale ale perceptiei rational-sentimentale, ale celor 5-6 simturi primare,din dotare, cu care sunteti înzestrati la venirea în aceasta dimensiune 3D” (3D ??!). In comica sa incercare de a schimba vorba, pentru a lasa nebagat de seama faptul ca d-lui n-are nicio treaba cu ce celebreaza altii pe aci (deh, profani, neisparviti), Greblea supraliciteaza, incercad o auto-validare apoteotica, sugerand ca ceea ce-l amuza pe dansul il amuza si pe tatal sau, daca nu chiar si pe bunicul sau, adica ca d-lui nu „se râde de unul singur”, ci impreuna cu toata genealogia pe linie paterna. Iosif draga, abstractie facand de nota dizgratioasa a specatcolului care esti, nu poate trece neremarcat inepuizabilul umor involuntar ce vine la pachet cu dorinta ta de a fi luat in seama de cei printre care incerci sa te invarti in cerc (de ei si de nimeni altcineva), odata ce ai trecut cu brio de dimensiunile spatio-temporale ale perceptiei rational-sentimentale, ale celor 5-6 simturi primare,din dotare, cu care sunteti înzestrati la venirea în aceasta dimensiune 3D. Merci pentru ilustrare, facuta intocmai si la timp.

        Apreciază

  3. @Stely
    Nu „in ciuda Dlui Goe”, ba din contra, din iubire neconditionata pentrru Cuvântul AAAE, fatza de semenii nostrii morti sau vii de pe Terra si nu în ultimul rând, pentru o mai buna întelegere a motivatiei care ma determina la replici, uneori aparent dureroase, dar sanatoase pentru Sufletele iubitoare de Cuvânt.
    (999)Noua unA nu ni se cuvin felicitarile, ci Tatalui nostru ceresc care ne-a dat Cuvântul Sau fara bani si fara plata, în dar, prin harul Sau infinit, nemarginit. 🙂

    Apreciază

    • @Iosif – Impresia mea este ca d-voastra nu sunteti slujitorul lui Isus, ci mai degraba invers, Isus este sclavul si prizonierul domniei voastre. Aveti in posesie un Isus personal, numai al d-voastra, pe care-l purtati intr-o colivie si-l artati la oameni. Si asta va face sa va simtiti bine si important. Foarte frumos. V-ati gasit calea. Fara bani si fara plata.

      Apreciază

      • Usor de imaginat, greu de inteles, cum face „navigatorul” Iosif, aceste „alegeri” musicale, auto i-lustrative. Stilul e omul, dupa cum bine spunea si nemuritorul… Gambetta (?!). Sper sa mi se contabilizeze la fapte bune toate prilejurile pe care i le-am dat fara bani, fara plata, d-lui Greblea sa fie el insusi, mentinandu-l insa cam cu dea sila in 3D-ul rationalului-sentimental al celor 5-6 simturi, cand locul såu, castigat cu lupta si perseverenta, este mult pai pre-sus, in 5G.

        Apreciază

  4. @Dl.Goe
    Dintele d-voastra de lapte, contra maselei noastre de minte, pe care o pastram înca cuminte, cred ca îl veti pierde în curând, iar aparitia maselei de minte va va fi estrem de fierbinte. (999)Noi unA, va îndemnam cu toata dragostea, sa va pregatiti punga cu gheata din timp, cât mai aveti Timp.

    Apreciază

    • Va multumim foarte mult pentru sentimentele alese si pentru sperantele de care trageti nadejde. Sunteti si d-voastra una cu sentimentele care va anima. Ingenua etalare. V-am mai spus insa, daca nu dati si acatiste tot degeaba. Mustiti in zadar. In Oglindå.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s