Să înțelegem femeia

Aerul sărbătorilor se simte, ca în fiecare an, și la serviciu: bradul e împodobit, bomboanele agățate în crengi dispar văzând cu ochii, beculețele se aprind și se sting pe un ritm vesel și lipsit de sonor. Munca e pe jumătate și tensiunea e dublă: sunt momentele acelea în care aștepți să se întâmple ceva, dar să se întâmple odată, să se termine ziua și să-ți vezi de viață. Grupuri de fete discută aprins despre timpi de coacere, tipuri de făină sau despre drojdie. E vorba despre cozonaci și subiectul mă înspăimântă prin multitudinea de reguli pe care le înglobează. Încălcarea uneia singure poate duce la eșec: să fie cald, să nu fie curent, să fie iubire, să nu fie deochi. Și atunci a venit o urgență, care m-a salvat de discriminare, rușine și stânjeneală. Și am muncit de ne-au ieșit ochii, spulberând orice speranță că am putea pregăti ceva bun pentru masa de Crăciun. Adică pentru a doua zi. Am plecat seara, obosite, târând picioarele după noi, la modul propriu. Am ajuns acasă, am făcut un duș și, ușor revigorată, mi-am pus un film. De ce am ales să revăd „Zbor deasupra unui cuib de cuci” nu aș ști să explic, dar dorința a fost irezistibilă. Am adormit când Jack Nicholson își lua porția de șocuri electrice, iar când m-am trezit, venise Crăciunul. Cumva Crăciunul venise și la colegele mele, care, ca și mine, au făcut un duș după ce au ajuns acasă, s-au revigorat puțin și (aici lucrurile îmi devin iraționale) au început să frământe cozonaci. Au făcut cald în bucătărie, și-au umplut inimile de liniște și iubire, și-au trimis soții la culcare să nu le deoache cozonacii, au închis uși și ferestre să nu se facă vreun pic de curent. Cozonacii, înghesuiți, întinși, bătuți și dezmierdați, umflați și umpluți cu nucă și rahat, s-au copt cuminți în cuptoarele încinse. Crăciunul le-a prins între cozonacii fierbinți, mirosind a sărbătoare, oboseală și mulțumire.

Merită osteneala? mă întreb eu și le întreb și pe ele. Eu știu ce aș răspunde, dar ele sunt ezitante, ca și cum nu ar înțelege întrebarea. Cum să nu merite osteneala?! Să nu miroasă a cozonac în casă? Și ce dacă nu au apucat să se odihnească… E Crăciunul.

Sunt de acord cu ele, ceea ce nu mă împiedică să am un gând duplicitar: dacă Jack Nicholson e prețul pentru o degustare de cozonac, atunci merită osteneala, pentru că fetele m-au învestit cu puteri de juriu imparțial: pufoși și grei, dulci, cu umplutură multă. Imposibil de a desemna un câștigător. Singura certitudine e că mie îmi lipsește gena cozonacului.

20 de comentarii la „Să înțelegem femeia

  1. Ha!
    Să nu cumva să povestești asta la psiholog că prinzi Revelionu’ la spitalu’ 9, iar de-i muiere și te bagă la curent, să-ți vină mințile la cap!
    Blasfemie!
    Ai jignit tot regnul feminin!!! Da să poate?!!! mai ales că se simte amenințat de-o contraofensivă masculină, în materii culinare și nu numai 😉
    Oricum, zi-le să stea liniștite, cel puțin, din partea mea, vor primi numai laude căci am un cuptor doar cu două viteze, arde tare și foarte tare, așa că nu o să le fac concurență la cozonaci, dar să se temă la tochitura de porc la ceaun, unde sunt imbatabil!!!
    😀
    Pup la tine!
    Sărbători în tihnă și pace, cu sănătate și bucurii!
    🙂

    Apreciat de 3 persoane

  2. Mie mi-au ieșit perfect anul acesta deși o am pe mama la mine, mamă care mă „încurajează”: o să-i arzi! O sa-ți cadă aluatul! Murăturile se vor împuți! Cârnații sunt prea fin tocați! Prea acru! Prea iute! Prea sărat! Prea dulce! Bla, bla, bla… dar eu am gena și n-are ce să-mi facă, indiferent cât mi le descântă!
    P. S. Cozonacii nu se coc în Ajun, ci cu 2 zile înainte. Dacă sunt făcuți corect, stau o lună. Sau, se pot înfolia și congela imediat după răcire. Se păstrează intacți. Îi mai și aburim felii-felii dacă se usucă, pe crenguțe de vișin. Ai mei îi înmoaie în lapte.

    Apreciat de 3 persoane

  3. Ops, nici nu știu dacă e bine sa zic ca nu știu cum sa interpretează, dar eu am făcut trei cozonaci chiar dacă eu mănânc doar o felie. Si asta nu e tot la sfârșitul zilei de 25 decembrie cozonacul era deja istorie odihnea bine în burtica familiei.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Se amesteca bine cozonacul cu (anti)feminismul si cu spiritul Craciunului. Se adauga un pic de esenta de balamuc si un praf de Nicholson, apoi se da la public. Reteta geniala de proza scurta (prozac) a la Adore.
    P.S. Sper ca ai si pentru Revelion, macar niste aperitive. 😁
    La multi ani!

    Apreciat de 2 persoane

    • Cred are oarecum ceva mai mult sens ca un articol cu un titlu (îndemn) precum al celui de fata sa fie postat mai degraba pe un blog masculin. Felicitari pentru initiativa.

      Invitatia adresata de femei, femeilor intru intelegerea femeilor, este ametitoare in sine, chiar si daca se apeleaza in subsidiar la invocarea coacerii cozonacilor aferenti Craciunului.

      Craciunul fara cozonac este precum nunta fara tolbå sau precum pestele fara bicicleta… Cozonacul de Craciun este (cred) un obicei dacic… Ancestral in tot cazul. Doar ca pe vremea aceea se facea exclusiv cu nuca si stafide. Varianta cu rahat s-a impamantenit abia dupa sosirea turcilor in Valahia, iar cel cu ciocolata inca si mai tarziu, dupa intoarcerea lui Crisofor Columb din a doua expeditie in India.

      Apreciat de 2 persoane

    • M-ai lăsat fără cuvinte și mă simt chiar fâstâcită. Să faci bine să ai grijă de tine și să nu ajungi să-mi mulțumești personal😀. Poate că anul ăsta scăpăm de presiunea covid, combinezonul ăla e o belea, iar viziera face condens. Le urăsc în egală măsură. Să ai un an bun și frumos, așa ca sufletul tău.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s