Senzoralia

Se învățase cu simțurile cele noi, deși se mai surprindea și acum pipăind muchia biroului sau moliciunea pielii canapelei. Își arhivase într-un sac din fundul minții simțurile greșite și nu umbla acolo niciodată. Ei spuseseră că e periculos și avusese încredere, atunci când au zis că dinozaurii nu mai există de mult. Ori el știa prea bine că doborâse vreo trei, le simțise solzii uriași pe cap și pintenii înfipți în carnea lui. Le simțise puterea din aripile ascunse pe lângă trupul uriaș, atunci când și le-au întins, acoperind lumina soarelui. Ei au zis că simțurile îi joacă feste și că nu trebuia să omoare găinile din curtea omului. I-au umblat în cap și i-au dat alte simțuri, care îi retrogradaseră dinozaurii la un statut nefericit de găini ouătoare. Tot așa s-a întâmplat și cu femeia din soare, cu buze fierbinți și cu sex melodramatic, pe care a iubit-o cu toată puterea lui. Ei au zis că e o curvă, care scâncea s-o ia de nevastă și i se dăruia fără bani și cu multă simțire. După ce i-au umblat prin cap, a văzut și el că femeia avea pielea veștedă, acoperită de vopseluri ca o pictură acrilică făcută de un copil nepriceput. Nu avea nimic de a face cu soarele, ci mai degrabă cu întunericul, iar dulceața gudurelii pe la picioarele lui îi făcea rău, strângându-i stomacul într-un ghem dureros, gata să se rostogolească afară. Iubirea l-a părăsit, pentru că-i făcea rău și o asocia cu putreziciunea și cu sexul mizerabil, dătător de boli. Continua să-și ia cele două pastile, una albă, una roz, pipăind dimensiunile corecte ale canapelei sau muchia rigidă a biroului. Cu pastilele astea îi umblau ei în cap, punând lumea la locul ei, așa cum trebuie să fie. Și dacă, totuși, ei greșeau și îi consumau singura viață pe care o avea într-o eroare perpetuă și tristă? Gândul ăsta i-a venit brusc, atunci când a slăbit din neatenție gura sacului din fundul minții, lăsând să se ivească un pui de cioară vorbitor, ce-i spunea măscări fără perdea. Mult a râs, până a rămas fără aer, și când a vrut să strângă gura sacului la loc a simțit că-l doare în inimă, de mila puiului de cioară. Gura sacului a rămas slobodă și a aruncat pastilele în closet, trăgând apa după ele. Tot așa și azi, și mâine, până când creaturile din sac au prins curaj și au început să mișune, repopulând edenul pierdut, iar ei și-au pierdut puterea, odată cu apa trasă la wc. Pipăia muchia biroului și moliciunea canapelei și simțea, așa cum își amintea că trebuie să simtă, arsuri plăcute în podul palmei, încordări de păsări de pradă sau solzi de dinozauri uriași. Bine te-am găsit, Senzoralia, își zise el, pornind pe drumul lui străjuit de flori carnivore și păsări vorbitoare. Nu-i era frică, florile îl tachinau cu guri senzuale, semănând a sex flămând, iar păsările îi ziceau povești deocheate, de care îi plăceau lui. Într-o dimineață, poposind pentru odihnă prin Senzoralia, și- a întâlnit și aleasa, o făptură minunată, ivită dintre florile carnivore cu gurile ca sexul flămând. Era o femeie frumoasă ca ruptă din soare, strălucind multicolor ca un curcubeu după ploaie. O să-l țină veșnic de mână, să nu se lovească de mobile sau, doamne-ferește, de mașini…sau de flori carnivore și pasări vorbitoare. Cum zici tu, iubitule, dar mă iei de nevastă?

11 comentarii la „Senzoralia

  1. Am apareciat-o. Cu un like. Era accesul blocat de catre gårzile virtuale…

    as mai aduga…

    Se pare ca unii din noi (nu spun cine) sunt (ori) receptivi la critica ori vor cu tot dinadisul sa-i contrazica pe (unii) comentatori care au sugerat ca Adore ar fi renuntat la literatura. Vrei literatura? Na literatura. Merci, neica mi-a placut. Nu nu ca esti coafeza dar esti galanta. Serios. Super proza, Sa mai faci.

    Astept cu nerabdare reactiile criticului de arta Iosif-ini.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Nefasta… povestea din gradina „Senzoralia” ! Mi s-a facut pielea de gaina, imaginându-mi, dinozaurii, ciorile si florile carnivore… !
    Un weekend minunat, binecuvântat, relaxant, de cosmaruri eliberat, drag adolescentrebelcom !

    Apreciază

  3. „Osana ! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului !
    Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile preaînalte !”

    Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea.
    A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali,
    ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
    „Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor,
    Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.”
    De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă , căci Împărăţia cerurilor este aproape.”

    Fiti binecuvântati !

    Apreciază

  4. «Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre,
    iar căile voastre nu sunt căile Mele,
    zice Domnul.
    Pentru că, aşa cum sunt de sus cerurile faţă de pământ,
    tot aşa sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre
    şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.https:

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s